Serre Chevalier

Cu peste 1,3 milioane de schiori în sezonul 2012-2013, Valea Serre Chevalier face parte dintre marile domenii schiabile de altitudine din Franţa, în ceea ce priveşte numărul de vizitatori şi confortul prin cei peste 250 de kilometri de pârtie. Serre Chevalier este de asemenea cel mai mare domeniu de schi din Franţa, care nu este conectat cu alte domenii.

102 pârtii, 469 de hectare de teren marcat şi întreţinut pentru schi, 63 de instalaţii de urcare, cu 80 de milioane de euro investite din 2005 până în prezent. Valea Serre Chevalier este un domeniu în Alpi binecuvântat cu o vreme excepţională. Domeniul înglobează trei sate tipice pentru Alpi, Le Monêtier les Bains, Villene-uve-La Salle, Chantemerle-Saint Chaffrey şi Briançon, un oraş aflat în patrimoniul UNESCO pentru fortificaţiile sale făcute de celebrul Vauban. Înălţimea piscurilor atinge aici 2.800 de metri, iar peste 80 la sută din pârtii se află la peste 2.000 de metri, oferind condiţii de schi excelente pe zăpadă naturală din mijlocul lunii decembrie până în mijlocul lunii aprilie. Prima secţiune de teleschi datează din 1941, iar în această primăvară a fost demontată şi înlocuită cu noua generaţie de gondolă panoramică, cu 8 locuri în fiecare cabină.

2

Pentru începători există pârtii excelente lângă Villeneuve, schiorii intermediari se pot bucura de peisajul oferit de Parcul Naţional Des Ecrins în timp ce schiază pe pârtiile din Prorel, Aiguillet şi Enduit. Schiorii experimentaţi vor iubi pârtia neagră din Chantemerle şi Pre Chabert. Pistele sunt lungi, poţi coborî kilometri întregi, telecabinele mai vechi, te simţi în unele ca în nişte maşini de epocă, dar a început modernizarea lor. De asemenea, unele telecabine nu au paravânt, aşa că rămâne să te lupţi de unul singur cu viscolul, zăpada sau vântul. Din 250 de kilometri de pârtii chiar ai de unde alege, sunt multe şi foarte variate, pentru toate tipurile de schiori.

De asemenea, este paradisul celor amatori de off-piste, poţi schia prin pădure, pe drumuri nebătute, dar şi printre stânci sau pe pante neamenajate. Pentru a trece de la un munte la altul, poţi să o faci pe schiuri, dar petreci ceva vreme pe coama muntelui, însă peisajul merită tot efortul. Dacă nu eşti foarte atent, de pe pistă te poţi trezi uşor prin pădure, unde pârtiile se transformă în cărărui iar coborârea în free-ride, dar provocarea merită chiar pentru cei neduşi pe off-piste. Aproape oriunde aţi fi cazaţi, instalaţiile de urcare se află la o aruncătură de băţ, (de schi). Asta pentru că instalaţii de urcare găsiţi în toate satele şi oraşele, şi acestea cresc frumos chiar din mijlocul localităţii. Dacă vă place mai mult o altă zonă decât cea în care sunteţi cazaţi, autobuzele vă duc repede şi gratuit în acea zonă. Oricum, odată urcat pe munte, poţi ajunge cu schiurile pe oricare dintre vârfuri îţi doreşte inimioara, iar plimbarea prin pădure sau pe culmile bătute de vânt este un experiment aparte. Poţi face legătura între pârtii şi cu skibus-uri care te duc gratuit în toate staţiile din cele patru localităţi. Pentru cei leneşi, minibus-urile numite „Navette gratuite” vin chiar la baza pârtiei, făcând, la fel, legătura între staţiuni. Ca domeniu schiabil sunt combinaţii de pârtii de la albastre la roşii, câteva negre spectaculoase, iar off-piste sunt mai multe şi mai variante decât ce am văzut până acum în cele zări. Orizont plin de vârfuri albite nu mai găseşti în altă parte de lume, sunt aici nişte privelişti care îţi fură privirea pentru minute bune. Nu te-ai da dus, dar te aşteaptă ditamai pârtia!

1

Despre pârtii acum. Dacă vă urcaţi pe munte din Briançon, veţi ajunge repede pe vârful „Le Prorel”, la 2.566 de metri înălţime. Aici va puteţi delecta cu pârtii albastre şi roşii care se răspândesc ca o plasă peste coastele munţilor. Când v-aţi săturat de acest munte puteţi să o luaţi puţin spre nord şi ajungeţi pe vârfurile vecine, splendidele „Rocher Blanc” (2.503 m) şi L’Eychauda (2.659 m). Multe variante de coborâre, cu ruperi de ritm şi de pantă, pârtii roşii majoritatea. Pădurea este plină de urme şi asta explică şi de ce harta zonei este plină de happy-face-uri. Asta înseamnă că frumoşii nebuni zburători se pot întrece aici printre brazi şi stânci cu placa sau cu schiurile, liberi ca pasărea cerului şi la fel de fericiţi. Preferatul meu, dar şi al prietenilor cu care am schiat aici, este însă vârful Pic de l’Yret. Teleschiul urcă şi tot urcă până la 2830 de metri. De aici poţi arunca o privire, culmea, tot în sus, spre stâncile care se apropie de cer cu 4102 metri. Este vorba de vârful Barre des Ecrins. Nu pierdeţi vremea cu fotografii şi privelişti pentru că va aşteaptă pârtiile, de o parte neagră, de cealaltă roşie, late şi lungi, cu ruperi surprinzătoare de ritm şi cu deviaţii albastre pentru cei pe care nu-i mai ţin picioarele.

Pentru cei puternici, drumul pe schiuri ţine mult şi bine până jos, în localitatea Le Monêtier les Bains. Diferenţa de nivel de peste 1.500 de metri poate fi parcursă doar pe pârtii roşii, o provocare care îţi pune muşchii la încercare, dar parcă nu te-ai mai opri, aşa de frumos aluneci. La început de ianuarie pârtiile nu erau deloc aglomerate, amatorii de trucuri, rotiri şi sărituri se puteau desfăşura fără teamă că se vor ciocni de cineva. Oricum pârtiile sunt late şi încăpătoare, doar mici porţiuni din pădure au 4,5 metri lăţime, în rest pârtiile se desfăşoară şi pe 50-60 de metri pe lăţime şi pe mulţi kilometri în lungime. Dacă vreţi să mai păstraţi energie şi pentru ziua următoare, puteţi renunţa la drumul până în vale şi să va desfătaţi cu schiul la înălţime. Mi-am petrecut mult timp pentru a schia între Bachas (2.176 metri) şi Pic de l’Yret (2.830 de metri), pentru că totul te ţine aici ca un magnet, de la frumuseţea peisajului până la spectaculozitatea şi calitatea pârtiilor.

La urcarea cu teleschiul numit frumos în franceză “Cibouit” atenţie la scaunul agresiv! Acesta vine cu viteză şi îţi arde una peste picioarele puse oricum la grea încercare. Asta se întâmplă la prima întâlnire, parcă e un botez al muntelui sau o pedeapsă pentru că ai lăsat urme pângăritoare pe imaculata zăpadă. La urcarea următoare, când bestia se repede, o opreşti frumos cu mâinile şi apoi, după salut, sunteţi deja prieteni şi urci nevătămat spre vârf. Peste tot pe pârtii veţi găsi panouri care vă spun câte-n lună şi în stele, de la cât timp ai de stat la coadă la urcare până la gradul de risc de avalanşă. Pe mânerul teleschiului puteţi citi versuri romantice sau proverbe şi zicători franţuzeşti, pentru a vă aduce aminte că vă aflaţi în Franţa, zonă unde cultura se plimbă mândră peste tot, în locuri unde nu te aştepţi să o întâlneşti. Micile pasaje scrise pe scaunele de urcare încălzesc neuronul cu poveşti neştiute sau îţi dau de gândit. „Neiges de Culture” În urmă cu patru ani Isabelle de Beaufort, fondatoarea conceptului care îmbină zăpada şi cultura, şi Jean Yves Salle, directorul domeniului schiabil, au avut o idee inovatoare, să mărite cultura cu schiul, umplând pistele cu activităţi culturale. De atunci, structuri mici cu design atractiv se pot vedea pe pârtii şi povestesc istoria Serre Chevalier. Corturile din „Village Nomade” sunt destinate culturii oamenilor din nordul îndepărtat, iar „Piste de Pourguoi” îi întreţin pe cei care iubesc natura.

3

Programul evenimentelor culturale se schimbă în fiecare an. În acest an se pot vedea desene pe zăpadă, imagini lirice care, în dialog cu natura, par să oprească timpul. Expoziţia „Copiii frigului” prezintă fotografii ale copiilor de nomazi din trecut şi din prezent. O licitaţie pentru ajutorarea Evenk Nomadic School va închide sezonul. O serie de jocuri de pârtie, le permit copiilor să îşi întrebe părinţii despre floră şi faună, dar şi despre pericolele de pe munte. Alte jocuri ar mai fi „Voban şi manuscrisul secret” sau figuri emblematice în istoria văii. Turul pârtiilor poate fi făcut alături de Cols’Porteurs, nişte oameni de bine care te plimbă gratuit şi te conduc într-o explorare personală a zonei de schi, dar şi a ceea ce se întâmplă în spatele scenei. Un alt punct de atracţie este „Grooming School”. Mulţi dintre cei care schiem aşteptăm cu emoţie apariţia gândăceilor plini de luminiţe care bat pârtia. În Serre Chevalier poţi conduce ditamai monstrul de peste 10 tone şi poţi învăţa cum se conduce pe zăpadă, urcări şi întoarceri pe pârtie.

Tot distracţie cu maşina de bătut pârtia este şi „Balades en dameuse”, un concept care te duce la răsărit sau apus într-o maşină de bătut pârtia special amenajată. O călătorie fantastică unde poţi vedea piscurile în lumina superbă a răsăritului sau apusului. Snowpark-ul, la care ajungi cel mai uşor urcând de la Chantemerle, dar poţi ajunge pe schiuri din oricare localitate ai urca pe munte, oferă trei zone diferite, în funcţie de nivel şi abilităţi. Când am fost eu acolo parcul era în renovare, astfel că urmează să fie şi mai spectaculos. „The Vidéozone©” este o nouă zonă de distracţie pentru intreagă familie, unde participanţii sunt filmaţi pe măsură ce urmează un traseu care este deschis tuturor nivelelor şi abilităţilor. Cei care coboară sunt proiectaţi pe un ecran gigantic la capătul pistei, iar doritorii pot revedea şi transmite imagini cu minunile pe care le-au făcut, dacă au fost în stare, dacă nu măcar pot să îşi distreze prietenii cu căzături de cascadorii râsului. Imaginile pot fi puse direct pe site-urile de socializare ale celor care doresc, folosind numărul ski-pass-ului. Când te-ai săturat de schi poţi să încerci cartul pe gheaţă sau să te relaxezi la cinema sau muzee.

Aşa cum mi-a povestit directorul Biroului de Turism din Serre Chevalier, Francois Badjily, cei mai mulţi vizitatori în zonă sunt englezii, urmaţi de suedezi, danezi şi la mică distanţă vin românii, polonezii, ruşii şi italienii, ultimii aflaţi la mai puţin de 50 de kilometri. Unul din trei turişti din Serre Chevalier este străin de Franţa. Cu toate că majoritatea turiştilor sunt englezi, iar ceilalţi încearcă să comunice în aceeaşi limbă, sunt francezi care, chiar dacă ştiu engleză, se codesc parcă să o vorbească sau îţi spun într-o engleză destul de bună că ei nu vorbesc limba engleză. Aşa că, ar fi perfect să ştiţi câteva cuvinte în limba lui Voltaire, dacă nu, merge şi prin engleză dublată de semne. Show me the money! Serre Chevalier Vallée este pe Facebook, Twitter, Four­­square, instagram, Youtube… pentru a vă ţine la curent cu ultimele noutăţi în orice moment al zilei.

Puteţi face rezervare prin agenţiile de turism din România, care vând un pachet de 7 nopţi de cazare şi 6 zile de schi începând cu 250 de euro de persoană, (în apartament de patru persoane), sau 285 de euro de persoană (în apartament de 2 persoane). Se poate veni cu autobuzul, drumul ţine cam 24, 25 de ore de la Cluj la Serre Chevalier, sau cu avionul la Bergamo sau Torino. Puteţi rezerva şi online pe www.serrechevalier-reservation.com. Dacă nu vreţi să căraţi echipamentul, se poate închiria de la faţa locului cu preţuri cuprinse între 130 şi 150 de euro pentru adulţi (schi, clăpari, beţe, cască pentru 6 zile) şi până pe la 100 de euro, tot tacâmul, pentru copii, pentru aceeaşi perioadă.

Apartamentele sunt mai mici decât în Austria, dar dotate cu toate cele necesare, bucătăria pregătită cu toate aparatele trebuincioase celor care vor să gătească. Diferenţa de preţ merită înghesuială. Oricum, ziua pe pârtie şi noaptea în cluburi nu ai timp să vezi că locul de cazare e mai strâmt, foloseşti apartamentul doar ca dormitor şi aventura merge mai departe.

Scris de: Vasile Hotea-Fernezan

Ski&Outdoor Magazine este un proiect independent, care nu aparține niciunui trust și care se finanțează doar prin eforturi proprii, iar spațiile de publicitate sunt limitate.

Dacă îți place proiectul nostru și împărtășești aceleași valori, poți contribui și tu.

Susțin Ski&Outdoor Magazine