Snow Fest – Livigno care are loc între 9 şi 16 Ianuarie. O echipă skipassmagazine.ro i-a însoţit astfel că veţi afla în fiecare zi cum au cucerit românii Livigno, dar şi cum i-a cucerit Livigno pe aceştia.
După un drum destul de lung, dar înveselit de cântecele la chitară cu adaptări pe care urechile mai speriate cu greu le-ar accepta, prima zi de schi la Livigno a fost foarte ofertantă. Ne-am trezit de bună dimineaţa ca să ne încărcăm sufletul cu peisajele superbe aşa cum vedeţi şi în fotografiile alăturate.
Am urcat ditamai muntele până hăt departe la peste 2700 de metri şi în faţa noastră s-au deschis porţile ceriului, cu creste pe care se sprijină norii. Nu ştiam unde să îndreptăm camera mai repede până nu se ascunde soarele. Primii ajunşi pe munte au avut parte de soare şi pulver.
Munţii plini de zăpadă numai bună, după o noapte de nins ne-au îndemnat să pornim alunecarea. Am desenat fericiţi pe urmele proaspete de ratrack pe o superbă “neagră” care coboară de pe Muntele Neve.
Şi bine am făcut că ne-am trezit de dimineaţă pentru că aceia care s-au prezentat doar niţel mai târziu au fost pedepsiţi cu ditamai vijelia în vârf de munte. Dar vijelia a fost mai trecătoare decât frumuseţea, aşa că muntele s-a oferit din nou privirii şi schiului. Nici prietenul meu trepiedul cu care am schiat în spate nu s-a mai supărat când l-am rostogolit niţel prin zăpadă.
După ce ne-au lăsat picioarele am coborât direct pe schiuri, cei care nu au ratat cărarea, direct până la intrarea în trei stelatul Alpen Village Hotel situat numa’ bine la altitudinea de 1900 m, lângă o pădure veche de un secol.
Foamea nu ne-a oprit să mai tragem câteva cadre cu priveliştile spre Livigno și crestele munților înconjurătoare. Noaptea sunt atâtea luminiţe şi totul este feeric încât un prieten spunea că se aşteaptă să apară camionul Coca-Cola condus de Moş Crăciun. Ne-am lăsat apoi răsfățați de confortul pe care hotelul îl oferă şi cina a fost pantagruelică. După multe bunătăţi din deschidere am fost loviţi cu cea mai buna lasagna care s-a întâlnit cu papilele noastre şi cu paste îndrăgostite de hribe.
Cu toate că ne-am gândit un pic la Bambi, carnea de cerb a dispărut ca prin minune de pe platou, noroc că a venit următoarea porţie, adusă de cei mai prietenoşi chelneri pe care i-am întâlnit. Oricum în tot hotelul se aude doar româna, iar personalul fie este tot din frumoasă ţară fie a învăţat româneşte, aproape că nu îţi dai seama că eşti în ţări străine.
Cum o zi bună nu se gată niciodată seara, au început concertele, DJ-ială pe zăpadă şi apoi live cu trupe româneşti la club, astfel încât, de abia am mai apucat să vă povestim cât de fain a fost.
Şi asta e doar prima zi. Să nu uit că e o zonă liberă de taxe, ceea ce vă dorim şi dumneavoastră pentru că după ce cumperi băutură aproape că primeşti rest mai mult decât ai dat.
Hotea-Fernezan şi Radu Simu
Ski&Outdoor Magazine este un proiect independent, care nu aparține niciunui trust și care se finanțează doar prin eforturi proprii, iar spațiile de publicitate sunt limitate.
Dacă îți place proiectul nostru și împărtășești aceleași valori, poți contribui și tu.
Susțin Ski&Outdoor Magazine
