Unde schiem sezonul acesta: Straja Ski din Valea Jiului

Când mi se pune pata pe o stațiune din „to-do list” abia aștept să ajung acolo, așa a fost și cu Straja de vreo perioadă, deoarece auzisem de noi schimbări la domeniul schiabil și eram curios cum merg lucrurile acum.

Spre deosebire de anii trecuți, urcarea în stațiunea Straja se poate face cu mașina personală până la cazările de lângă pârtie, bariera destinată localnicilor sau celor cu abonament la primărie este istorie, așa că accesul este mai ușor. În funcție de pensiunea sau cabana rezervată, se poate parca în apropierea lor sau în parcarea dinainte de barieră pentru zilele pe care le veți petrece la schi. Altă variantă de transport, poate fi telegondola și mașina să fie lăsată în parcarea gratuită de la baza instalației pe cablu. Un dezavantaj aici pentru cei cu cazare îl văd transportul bagajelor și programul gondolei între 9-17, dar pentru schiorii de zi este o variantă fiabilă. Noi am ajuns târziu în noapte în Lupeni, așa că am ales varianta unui transportator local care ne-a dus până la cazare și adus înapoi în ultima zi de schi.

Deși multora ne place să ne trezim mai târziu în vacanțe, eu prefer zilele cu schi să înceapă devreme pentru a prinde primele ture pe urmele de ratrack. Așa că la ora 08:50 eram deja prezent în fața telescaunului Constantinescu pentru a face prima urcare la 09:00 și nu am fost deloc dezamăgit: m-am bucurat din plin de pârtii goale în prima oră de schi, ”tăiței” din zăpadă și condiții perfecte pentru carving. Îmi plac pârtiile late unde poți exersa procedee tehnice avansate, așa că pârtiile Constantinescu și Mutu sunt potrivite pentru stilul meu de schi.

Cu privire la zăpadă, pot spune că este în condiții destul de bune pentru schi în prima parte a zilei, iar după amiază mai apar zone cu gheață, dar dacă ești destul de experimentat să alegi traseul potrivit sau nu faci virajele pe gheață, sunt trasee bune pentru schi. Vremea este câteodată prietenul și câteodată cel care ne face probleme, ceața mai crea o atmosferă mistică pe pârtie, dar cred că acela era semnul că mai este nevoie de o pauză la Umbrela Apres-Ski pentru o băutură caldă și povești despre aventura pe pârtii cu prietenii.

Altă noutate pe care am așteptat-o a fost urcarea cu telescaunul Straja spre vârful cu același nume, care a fost posibilă după ridicarea ceții. Pentru a ajunge în zona respectivă este nevoie o traversare dintre pârtia Constantinescu spre Canal, apoi urcare cu telescaunul Canal și stânga spre telescaunul Straja. Instalația de pe această zonă este destul de nouă și bine întreținută, un telescaun debraiabil de 4 persoane, iar pârtia pe care o deservește este una roșie, destul de lată și formată din zăpadă naturală. Peisajul este de vis din zona vârfului Straja, iar senzația la coborâre este că ne aflăm în Alpi, undeva peste 2000 m.

Mare parte din domeniul schiabil a fost la dispoziția noastră, singura porțiune închisă este cea de la baza telegondolei, fapt ce se datorează lipsei zăpezii din acest sezon. Pentru cei aflați la primele ore pe pârtie, zonele Platoul Soarelui și Baloo oferă condiții bune și o pantă deloc înclinată pentru a exersa ”felia de pizza” și ”cartofii prăjiți”.

Pentru mese rapide cât să ne luăm energia necesară pentru turele de după amiază, am avut destule variante în zona de plecare a telescaunului Constantinescu cu ciorbe, meniul zilei, mâncare tradițională și pizza sau delicatese internaționale. Pentru cei dornici de distracție, apres ski-urile erau deschide până târziu în noapte, așa că petrecerea putea să continue dacă te țin picioarele.

Sper să revin cât mai curând la Straja, îmi doresc multă zăpadă pentru a prinde câteva ture de off piste ca la carte și pot spune că pentru mine zona este în top zone de schi din România, poate chiar ”cel mai mare domeniu schiabil” după cum este afișat la intrarea în stațiune.

Scris de: Raul Buzilă

Foto: Raul Buzilă