Ania Monica Caill: „A fost un miracol să pot lua startul la proba de coborâre”

Ania Monica Caill a încheiat, sâmbătă, proba de coborâre din cadrul Campionatelor Mondiale de schi alpin de la Cortina d’Ampezzo la 4.77 secunde de elveţianca Corinne Suter, cea care și-a adjudecat medalia de aur.

Ania a concurat în condiții dificilie, venind după o perioadă extrem de complicată. Ba mai mult, în prima zi de antrenamente, la prima manșă, ea a simțit o durere cruntă la spate. Cu toate acestea, după zile de refacere, tratamente și infiltrații, Ania a fost, sâmbătă, singura sportivă din România care a luat startul în proba de coborâre.

Iată, mai jos, declarația Aniei:
„Well, sigur sunt tristă de rezultatul de astăzi pentru că știu că puteam mult mai bine dar rămâne un rezultat mult mai bun decât în orice an precedent.
Ceilalți schiori români nu erau calificați pentru probele de viteză.
Așa că locul 30 la 4.77s la campionatele mondiale nu este un rezultat rușinos pentru România (chiar dacă știu că pot mai bine).
Stiu că am concurat în condiții foarte dificile dar o dată aflată la start uitasem de tot contextul și vroiam să dau tot ce pot.
Eiii câteodată creierul nu te lasă și dacă vrei.
Am schiat tactic și technic corect dar fară nici o priză de risc. Și pentru a putea risca trebuie să ai o încredere maximă pe care eu nu am reușit să o am după trei săptămâni fară schi și cu spatele complet blocat în ultimele 10 zile.
A fost deja un miracol să fiu la startul de coborâre.
Intradevar după Cupa Mondială de la Crans Montana care s-a terminat pe 24 Ianuarie a trebuit să fac 12 ore de mașina și două ore jumate de avion să ajung direct la întâlnirea prevăzută de urgență la Minister în București.
Au urmat zile întregi de discuții și tensiuni după care am revenit pe 29 în Austria să fac zile de pregătire fizică după care am mers în Italia pe 3 Februarie să avem câteva zile de antrenament pe schiuri înainte de Mondiale.
Însă destinul a ales altfel fiindcă în prima zi de antrenament, la prima manșă am simțit o durere cruntă la spate, nu mă mai puteam mișca.
Au urmat zile de refacere cu examene, tratamente, infiltrații și fizio.
Vineri a fost prima zi în care puteam să mă aplec cât de cât și atunci am decis să iau startul la antrenamentele oficiale de coborâre să pot lua startul la cursa de coborâre de sâmbătă.
Pe moment nu mi a venit să cred de ce ghinion aveam. Dar de fapt totul este legat și din păcate erau multe cauze logice.
Nu avusesem nici o problemă cu spatele în precedent, dar cu stresul care a fost inamicul nr 1 combinat cu lipsa de odihnă, s a ajuns aici.
Acum obiectivul este să mă refac 100%, să pot să îmi regăsesc încrederea pe schiuri să pot arăta real de ce sunt capabilă”

Scris de: Ovidiu Tebu