Măsuri de prim ajutor în cazul mușcăturii de viperă. Recomandările Salvamont

Salvamontiștii fac la începutul sezonului de drumeții în zonele montane recomandări în cazul mușcăturilor de viperă.

Potrivit Comisiei Medicale a Salvamont România, simptomele mușcăturii de viperă depind de mai mulți factori: cantitatea de venin injectat, localizarea mușcăturii, starea de sănătate a victimei.

Veninul poate să ducă la apariția unor efecte atât locale, cât și ale întregului organism, fiind urmate rareori de deces. Salvamontiștii spun că decesele survin în special la copii, din cauza unei doze mai mari de venin raportat la greutate, și la vârstnici.

Printre semnele locale se numără umflătura și veziculele hemoragice, iar ca simptome generale pot apărea febra, transpirațiile, greața, vărsăturile, durerile abdominale, diareea, lipotimia, dificultățile de respirație, durerea toracică, convulsii, coma sau alte manifestări neurologice, hemoragii, urticarie, șoc anafilactic.

După gradul de toxicitate, mușcăturile de viperă se clasifică astfel:

– Gradul 0 (fără reacție toxică) – urme ale mușcăturii, fără edem („umflare”) local.

– Gradul 1 (reacție toxică minimă) – edem („umflare”) local în jurul mușcăturii, fără reacție sistemică.

– Gradul 2 (reacție toxică moderată) – edem al întregului membru mușcat, reacție sistemică minimă (vărsături, hipotensiune arterială tranzitorie).

– Gradul 3 (reacție toxică severă) – edem care se extinde rapid spre trunchi, stare de șoc, hemoragii sau alte reacții sistemice.

Prima măsură constă în liniștirea pacientului, evitarea mobilizării inutile a acestuia și așezarea acestuia întins pe spate sau în poziție laterală de siguranță, dacă este inconștient, într-un loc sigur, la adăpost de un eventual alt atac al șarpelui. Martorii sunt sfătuiți să apeleze apoi 112 sau Dispeceratul Național Salvamont – 0372126668.

Se recomandă curățarea rănii cu apă oxigenată sau cu apă curate și scoaterea

eventualelor inele, brățări de la nivelul membrului mușcat deoarece în caz de apariție a edemului înlăturarea lor va fi foarte dificilă, iar acestea vor acționa ca un garou.

De asemenea, în apropierea rănii se aplică un pansament cu o fașă elastică pentru a încetini diseminarea veninului pe cale limfatică. Bandajul elastic se scoate numai la spital, după administrarea serului antiviperin (dacă acesta este indicat). Bandajul nu trebuie aplicat prea strâns, pentru a nu împiedica circulația sanguină arterială, cât „să se poată introduce un deget sub bandaj”.

„Nu se practică incizii sau <cauterizări> la nivelul mușcăturii. Nu se <stoarce> plaga. Nu se recomandă aplicarea de gheață sau garou. Nu se aplic[ diverse substanțe sau curent electric la nivelul plăgii. Nu se încearcă capturarea șarpelui. Nu se recomandă utilizarea dispozitivelor de aspirație a veninului. Nu se aspiră veninul cu gura”, atrag atenția salvatorii montani.

Conform acestora, membrul afectat se imobilizează într-o atelă, pentru a împiedica contracțiile musculare care favorizează circulația limfatică. Membrul respectiv va fi menținut în poziție neutră sau mai jos decât nivelul cordului și nu mai sus decât acesta.

„Șocul anafilactic se tratează de urgență prin administrarea de Adrenalină, existând în farmacii sisteme de auto-injectare cu Adrenalină (Anapen, Epipen) intramuscular, acestea putând fi incluse în baremul trusei de prim – ajutor (dacă persoana se cunoaște cu alergii severe). Pe lângă administrarea de Adrenalină este utilă și administrarea de antihistaminice (acestea pot fi administrate și în reacțiile anafilactice mai ușoare, iar Adrenalina se administrează doar în formele severe – șoc anafilactic). În caz de instalare a stopului cardio-respirator se aplică manevre de resuscitare cardio-pulmonară”, mai sfătuiesc specialiștii Salvamont România.

Pacientul va fi transportat la spital pe targă, iar sderul antiviperin se va administra doar la spital, dacă gradul de toxicitate este moderat-sever.

Scris de: Călin Pop

Foto: Salvcamont România

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.