Trăiești un sentiment ciudat când afară sunt 20 de grade iar tu ești alături de alte două mii de oameni, unul mai echipat ca altul, cu plăci și schiuri de toate felurile, toți așteptându-și rândul la telecabină. Am avut parte de această experiență anul trecut, la finalul lunii octombrie, pe unul dintre cei mai mari ghețari din Europa, în faimoasa stațiune Les Deux Alpes, bine cunoscută în România datorită SnowFest-ului.
Vremea era perfectă, toată lumea era pozitivă cu toate că era o coadă imensă, mirosul de iarbă verde se simțea din toate părțile. Asta, poate, pentru a mai alina nerăbdarea unora de a ajunge la zăpadă. Noi am mers țintit pentru Enjoy The Glacier, un eveniment important organizat în Les Deux Alpes pe plan local, dar cu o puternică reputație în lumea amatorilor de freestyle snowboard, freeski dar și pentru cei ce vor doar să fie prezenți la after party-urile, concertele sau prezentările de film oferite în cele trei zile.
După aproape o oră de stat la coadă, am ajuns în cabină și am început să urc. De sus vedeam zone în care altă dată mergeam cu snowboardul și acum erau doar versanți stâncoși, am văzut faimosul Pano Bar, gol și părăsit, însă nu a trecut mult timp și au început să apară primele urme de zăpadă, din ce în ce mai multă pe măsură ce urcăm. Când am pășit afară din cabină m-a descumpănit puțin frigul specific de iarnă care m-a lovit în față, însă nu conta, abia așteptam să fac prima coborâre la Les Deux Alpes.
Am luat primul teleschi și am început să urc ghețarul. Domeniul schiabil, care face parte din statiunea Les Deux Alpes, era imens, zăpada era perfectă. Ajuns sus, m-am dus țintit spre snowpark, care, spre surprinderea mea, arăta mult mai bine decât în poze, lucru ce m-a intimidat puțin. Mă simțeam destul de nesigur pe mine și ruginit, mi-am propus cu orice preț să evit accidentările, așa că am luat-o încet pe câte un kicker sau câte un box mai mic.
Pe la ora 12 am început să mă îndrept spre locul unde părea a fi cea mai mare agitație. Știam din program că urma să fie un concurs de snowboard cu un park amenajat special pentru acel eveniment. Se adunaseră mulți sponsori, fiecare cu câte un cort cu echipament și accesorii. Încă de atunci, la Les Deux Alpes, puteai testa tot ce însemnă producție 2014.
M-am simțit destul de bine, mai ales după ce am mâncat un hot-dog făcut chiar acolo, pe zăpadă, în cadrul concursului. Nivelul de riding era unul mai mare decât mă așteptam, formatul jib al concursului era de spectacol, fiecare rider ataca ce element voia și încerca orice trick, era impresionant. La capătul traseului era un quarter pipe de câțiva metri unde curgeau trick-urile, backflipuri, handstale, mctwist și multe altele.
Premierea a avut loc tot acolo. Pe locul întâi s-a clasat De Blouse Arnaud care, spre surprinderea tuturor, și-a donat premiul celor de pe locul 2, 3 si 4. Mai târziu am stat puțin de vorbă și l-am întrebat de ce a făcut asta iar el mi-a răspuns: “sunt un rider sponsorizat, de ce să păstrez premiul pentru mine când eu deja am ce îmi doresc de la sponsori”. Am fost din nou impresionat, mi s-a părut un gest grozav. Arnaud a fost foarte amabil, prietenos și fără fițe și, văzând că sunt curios m-a invitat la Vars Park, locul unde se antrenează el. Îmi spunea că este unul dintre cele mai bune snowpark-uri și că e locul unde chiar poți progresa pentru a deveni pro. Mă tot gândesc la asta de atunci.
După concurs toată lumea a început să se îndrepte din nou spre cabine, singurul mijloc cu care puteai coborî de la 3.600. O altă variantă era elicopterul, însă nu doresc asta nimănui. Din păcate, însă, în ziua concursului a cam avut activitate.
Programul weekendului a fost foarte încărcat, nu am avut nicio clipă de răgaz, ajuns la hotel m-am echipat repede împreună cu doi amici clujeni, rideri pasionați ca și mine (altfel ce ar fi căutat pe ghețar în ziua aceea) și am ieșit spre oraș. Concerte live în plină stradă, premiere de film organizate de Volcom, toată lumea era cu skateboardul, bike-ul sau știu eu ce alt mijloc de a obține adrenalină. Am petrecut toată noaptea, am socializat cu toată lumea și, fiind singurii români din toată stațiunea, am atras puțin atenția (în sensul pozitiv, bineînțeles!)
A doua zi dimineața, vestea proastă: sus pe ghețar vântul bătea în rafale de până la 80 de km/h, instalațiile pe cablu erau închise, așa că ne-am pus pe așteptat alături de alte câteva mii de oameni care formau deja o coadă consistentă și umpleau terasele din centru tresărind la fiecare buletin meteo anunțat la stația de telecabină.
După trei astfel de buletine ne-am dat seama că nu are niciun rost, că ghețarul va rămane închis și am pornit direct în călătoria de 20 de ore din LEs Deux Alpes spre casa. Încă odată muntele ne-a demonstrat cine e șeful. Overall a fost unul dintre cele mai reușite tripuri pe care le-am făcut și unul dintre cele mai deosebite. Nu am să uit niciodată priveliștea pe care o ai când ești în mijlocul Alpilor, pe vârful ghețarului, și te pregătești să-ți dai drumul pe pârtie, la prima ieșire din sezon.
Scris de: George Moșuțiu
Ski&Outdoor Magazine este un proiect independent, care nu aparține niciunui trust și care se finanțează doar prin eforturi proprii, iar spațiile de publicitate sunt limitate.
Dacă îți place proiectul nostru și împărtășești aceleași valori, poți contribui și tu.
Susțin Ski&Outdoor Magazine
