De la Romanian Ski Days la Italian Snow Fest [VIDEO]

Ploua mărunt și rece la Kaprun în dimineața zilei de 1 Decembrie când am plecat. Ploua peste toată oboseala de după patru zile de schi și de petreceri, iar lumina cenușie era în perfectă concordanță cu mahmureala  și cu durerea din mușchii picioarelor. Zică ce vor zice, a fost frumos!

Fără explozie, fără stridență, dar cu o atmosferă caldă ce parcă nu am întâlnit-o la edițiile precedente ale Romanian Ski Days. Și chiar dacă pe ghețar a fost urât, cu viscol, ninsoare și vizibilitate precară, eu am schiat. Am schiat cât pentru primele zile din sezon.

E momentul acum să mergem mai departe. Spre Snow Fest. Și fiindcă e mult până-n primăvară, mergem să vedem ce-i cu Italian Snow Fest, preludiul peninsular al marelui festivalul românesc din Franța. Nu știu cum, dar niciodata nu am reușit să merg simplu, direct, din punctul A în punctul B pe drumul cel mai scurt când m-am preumblat prin Alpi. N-am reușit nici acum. De la Kaprun la Livigno, am plecat întâi spre Munchen să-l lăsăm pe Roje la aeroport. Am luat-o prin pasul Thurn spre Kitzbuhel și mă gândeam că amintirile pe care le va declanșa priveliștea celebrei pârtii Streif pe care știam că o voi vedea din drum, imi vor ameliora dispoziția. Greșeală totală! Streif-ul fără zăpadă văzut prin ploaie nu poate genera decât depresie.

Celebra Streif din Kitzbuhel, pe ploaie

Partea a doua a zilei a fost, însă, mult mai bună. Coborând de la Rosenheim pe Inntal vremea începea să se îndrepte și a fost apoi și ideea genială a lui Lucian să mergem la Pitz Pub în Fugen (Zillertal) să mâncăm niște coaste la prânz. Nu cred că există un loc unde le fac mai bune… Acum am luat meniul Bufallo, cu coaste de porc și aripi crocante de pui. Contra depresiei.

Inegalabilele coaste de la Pitz Pub, Fugen

Am trecut apoi în Eleveția, atenți să nu arunce cineva cu ceasuri scumpe în noi, iar pe urmă, prin pitorescul tunel Munt la Schera, cu o singură bandă, deschis câte o oră pe fiecare sens, am ajuns în Italia, direct lângă Lago di Livigno. După o cină senzațională, ne-am culcat frânți de oboseală.

Chestia cu Italian Snow Fest e că toată lumea stă la același hotel. Peste 400 de români. Hotel frumos, mai mult decât confortabil, cu o vedere de vis asupra stațiunii. Prima cină a fost senzațională, așa au fost și restul meselor…. Cu terasa imensă pe care va funcționa un Apres-Ski, cu celălalt Apres-Ski rezervat lângă celebra Carosello, cu DJ-i și trupe românești, distracția e garantată. Pe de altă parte, Livigno e frumos. Foarte frumos! E vechi, e pitoresc, e elegant. Să fii acolo e o experiență în sine. Aveți mai jos câteva exemple.

Și trebuie să știți că regiunea e și scutită de taxe. Băuturile alcoolice, dar și electronicele și alte poduse sunt, într-adevăr, foarte ieftine.
Cât despre schi…. Cum bine știți, la începutul lui decembrie, Alpii italieni erau complet lipsiți de zăpadă. Așa că nu pot spune foarte multe. N-a fost, totuși, o mare problemă, administratorii domeniului s-au mobilizat, au folosit intens instalațiile de produs zăpadă și au deschis două pârtii, Mottolino și Trepalle, prima dintre ele fiind una dintre actracțiile regiunii.

Erau în pregătire și altele, iar în weekendul următor s-a deschis și Carosello. Eu am schiat, deci, doar pe două pârtii, dar a fost extraordinar.

Zăpadă bună, înghețată, rapidă, soare, lume puțină, o zi excelentă! Și pe pârtie, la M’Eating Point, mâncarea are gust, cafeaua e aromată și berea…e bere.

Între timp a nins mult în zonă și peisajul s-a schimbat complet. În mod normal Livigno propune 115 kilometri de pârtii ( 29 albastre, 37 roșii și 12 negre) deservite de 30 de instalații pe cablu. Pârtiile sunt împărțite între cei doi versanți care mărginesc stațiunea, dar există autobuze care leagă totul.
Acum, când scriu toate astea, abia aștept să vină ziua de 9 ianuarie, să înceapă Italian Snow Fest!

Andrei Huțanu