Edit Miklós: Dacă sportivul primește tot ce are nevoie, poate să facă performanță oriunde

Edit Miklós a fost unul dintre schiorii români cu mare potențial. La fel ca mulți alții însă, ea a fost nevoită să renunțe la a mai reprezenta România în competiții internaționale. A ales să concureze pentru Ungaria, unde a obținut din partea Federației sprijinul de care avea nevoie și pe care nu l-a primit în țara natală.

Sportiva născută în Miercurea Ciuc a început să schieze de la vârsta de 6 ani, iar la 12 ani avea deja la activ mai multe participări la etape de Cupă Mondială la juniori. A debutat la Cupa Mondială de Schi Alpin în 2005, iar în 2006 trebuia să participe la Jocurile Olimpice, însă s-a accidentat. A urmat o altă accidentare la Olimpiada din 2010, iar după aceea a luat decizia de a concura pentru țara vecină. Au urmat apoi și performanțele: în 2014, la Jocurile Olimpice de la Soci a terminat pe locul 7 la coborâre, cel mai bun rezultat obținut de Ungaria vreodată. Au urmat două podiumuri la Cupa Mondială de Schi Alpin.

Andrei Huțanu: Te-ai întors în România. Bine ai venit! De această dată reprezinți Federația Ungară de Schi, ești președintele acestei organizații, iar în această calitate ai venit la Cluj pentru o competiție a elevilor clujeni de limbă maghiară. Cum ai regăsit România și Clujul?

Edit Miklós: Vin des aici. Eu locuiesc în Ungaria, dar familia mea stă în România, în Miercurea Ciuc, așa că vin de obicei cam de trei-patru ori pe an. Am plecat, dar inima mea a rămas în Miercurea Ciuc.

Andrei Huțanu: O să revenim și la asta pentru că ești cea mai de succes schioare pe care a avut-o Ungaria, dar și România, deși rezultatele cele mai bune au venit după ce ai plecat. Te-ai născut în Miercurea Ciuc. Când ai început schiul? La ce vârstă și unde?

Edit Miklós: Aveam șase ani și am început la Șumuleu. Acolo este o pârtie mică de 300-400 de metri. Apoi am mers la Băile Harghita. Când am mai crescut mergeam și la Predeal, Poiana Brașov. Când am trecut de 13-14 ani, mergeam în Austria mai mult. Acolo mă antrenam, participam la concursuri.

Andrei Huțanu: Cu cine te-ai antrenat? Ai avut antrenori din România sau te-ai antrenat cu echipe din afară?

Edit Miklós: Am avut un antrenor din România, Bonis Ferencz, până în 2006. Iar până în 2010, când am plecat din România, am avut un antrenor din Austria. Dar cu antrenori din Miercurea Ciuc am început, ei m-au învățat să schiez.

Andrei Huțanu: Și iată la ce performanțe ai ajuns. Ai două podiumuri la coborâre la Cupa Mondială. Este foarte mare lucru. Ai multe clasări în primii 30 la Cupa Mondială și ai un loc șapte la coborâre la Olimpiadă. Ai mai avut două participări sau tentative. În 2006 nu ai putut participa la Olimpiadă pentru că te-ai accidentat chiar înainte.

Edit Miklós: Da. Aveam 17 ani, eram tânără. A fost o neșansă, dar asta s-a întâmplat. Era Olimpiada de la Torino.

Andrei Huțanu: Apoi în Canada, la Vancouver, te-ai accidentat chiar în timpul Olimpiadei, nu?

Edit Miklós: Da, la primul concurs. Nu a fost ușor în Vancouver pentru că din 2006 am avut un antrenor din Austria, dar Federația Română a decis să nu ia antrenorul meu. Așadar m-am dus fără el. A fost greu să concurez fără oamenii mei, fără echipa mea. S-a întâmplat ce se putea mai rău.

Andrei Huțanu: A fost o accidentare ce te-a ținut afară din competiții timp de trei luni.

Edit Miklós: Nu a fost o accidentare gravă. Nu am avut nevoie de operație, a fost o accidentare ușoară.

Andrei Huțanu: Acesta a fost momentul când aveai deja o situație conflictuală cu Federația Română?

Edit Miklós: Atunci, înainte de Jocurile Olimpice am început să am conflicte și după competiție am căutat o soluție ca să nu renunț la schi. Am găsit această soluție de a pleca în Ungaria. Ei și-au dorit să merg la ei.

Andrei Huțanu: Federația Română nu te-a sprijinit financiar?

Edit Miklós: M-a sprijinit până în 2010. Până atunci nu am avut probleme. Sinceră să fiu, nu știu ce s-a întâmplat în 2010. Atunci mi-au spus că vor trebui să plătească antrenorul și, până la urmă, nu a venit nici antrenorul și nici nu l-au plătit. A trebuit să plătesc eu. A fost o perioadă grea.

Andrei Huțanu: Spuneai că te-ai antrenat mult în Austria. Cine plătea aceste deplasări? Toate aceste costuri le suporta familia ta sau aveai un sprijin din partea Federației?

Edit Miklós: Eram sprijinită de Federație și de club. Eram atunci înscrisă la Dinamo Brașov. Înainte am schiat pentru Miercurea Ciuc. Și ei m-au sprijinit foarte mult.

Andrei Huțanu: Deci tu aveai sprijin de la club, la Dinamo, și de la Federație și te-ai pregătit, ai ajuns în 2010 la Olimpiadă. A fost acea accidentare și te-ai decis să mergi în Ungaria. După, au venit și performanțele care au culminat cu acel loc șapte la o coborâre la Olimpiada de la Soci. Acum ești președintele Federației Maghiare de Schi. O să mai fie un alt schior, o altă schioare care va obține rezultatele tale?

Edit Miklós: Eu zic că da. Avem copii foarte talentați, de 17-18 ani. Dacă putem să îi sprijinim, atunci o să avem rezultate și mai bune decât am avut eu.

Andrei Huțanu: Și în România?

Edit Miklós: Sincer, nu știu ce se întâmplă în Federația Română. Știu că sunt foarte puține schioare. Sunt puțini care se duc la concursuri internaționale. Greu de zis.

Andrei Huțanu: Care sunt șansele unui schior din Europa de Est să câștige o etapă de Cupă Mondială sau să urce pe podium la Jocurile Olimpice sau la Campionatele Mondiale?

Edit Miklós: Dacă sportivul primește tot ce are nevoie, poate să locuiască oriunde. Așa cum am făcut și eu, toată lumea poate reuși. Trebuie să aibă un sprijin de la Federație.

Andrei Huțanu: Vorbim și de costurile de echipă. Ai nevoie de service man, ai nevoie de antrenor, de nutriționist sau psiholog. Câte zile pe an te antrenai când erai în activitate?

Edit Miklós: Cam 200 de zile. Dar mergeam când trebuia. Nu număram zilele. Antrenorul spunea că trebuie să mergem și asta făceam.

Andrei Huțanu: Ce urmează? Conduci acum Federația Maghiară de Schi și vrei să crești alți schiori care să ajungă la nivelul performanțelor tale?

Edit Miklós: Da, asta urmează. Încerc să fac bani ca să avem o echipă bună și să avem mulți copii. Asta contează, să schieze copiii cât de mult și atunci din ei rămân și la schi profesional. Avem două stațiuni unde se poate schia, dar sportivii noștri sunt mai mult în Italia, Austria, Elveția.

Andrei Huțanu: Bănuiesc că ești la curent și urmărești Cupa Mondială. Ce șanse crezi că are sportiva noastră, Ania Caill, de a veni mult în față anul acesta?

Edit Miklós: Ar putea să aibă șanse dacă ar primi un sprijin pentru a avea un staff performant. Ne cunoaștem, vorbim. Îl cunosc și pe Ionică, antrenorul ei.

Andrei Huțanu: Ioan Valeriu Achiriloaie s-a retras anul trecut, când s-a retras și Hirscher, tocmai pentru pregătirea Aniei și va încerca să obțină rezultate mai bune decât ale tale.

Edit Miklós: Baftă! Ei zic că oricine poate să fie mai bun. Dar trebuie să fie sprijinită și să aibă o echipă bună. Toată lumea gătește cu aceeași apă. Dacă austriecii au sportivi așa de buni și noi putem avea. Bine, nouă ne trebuie mai multă energie să mergem acolo, să ne antrenăm. Dar dacă sportivul vrea, atunci se poate.

Descoperă mai multe povești ale marilor sportivi și pasionaților de munte în revistele Ski Magazine și Outdoor Magazine. Le găsești aici.

Interviu realizat de Andrei Huțanu