Schi de tură cu CAR-ul

Prima dată am aflat de Clubul Alpin Român pe când îmi descopeream și eu nevoia de a ieși din țară, știți voi… când îți vine să încerci și altceva, când te-ai săturat să vezi cum lumea pleacă în ture afară, mai ales în Alpi, când vrei și tu să încerci, să respiri aerul Alpilor, și, de ce nu… aerul unei alte mentalități și spirit al Alpilor.

Undeva în urmă cu 10 ani, era la mare modă să citești blogurile celor care mergeau pe afară, încercau trasee consacrate, fie ele de alpinism – cum ar fi ascensiunea pe Mont Blanc, sau pentru un pasionat de schi de tură ca mine – traseul Haute Route. Evident, la acel moment, fiecare copia în mare câte un proiect sau tură, totul culmina cu formarea echipei, care nu de puține ori era în funcție de bugetul turei. Așa se face că împreună cu un bun prieten și camarad de coardă am ales un fel de ”citybreak” rapid pe Grossglockner, de fapt mai degrabă un „peak-break”. 

Am pornit joi din România, vineri seara eram la cabana Studl Hutte, sâmbătă urcam vârful pe ruta clasică, după o bâjbâială în ceață pentru intrarea în traseul Studlgrat. Evident că șocul a fost teribil, cine cunoaște cabanele austriece (dar nu numai) din Alpi, știe despre ce vorbesc. Eram amândoi șocați de „luxul” cabanei. Felul în care ne-au primit, organizarea și „calitatea” turiștilor, apropo de ce ziceam mai devreme – mentalitatea, stilul de viață și de mers pe munte. 

Un mic șoc am avut și când am scos 60 de euro din portofel doar pentru cazare, deoarece nu eram membri ai unui club alpin. Am arătat noi toate legitimațiile din portofel, care mai de care, membri de cluburi de tineret, ecologie, speologie. Bineînțeles că neamțul nu s-a lăsat impresionat. Ce-am mai fi băut noi două beri din cei 15 euro reducere! Asta e… mergem acasă și ne facem membri CAR.

Prima tură și cea mai la îndemâna unui outsider este tura din Retezat – Memorialul Cuxi, organizată la cabana Gențiana. Oameni faini, toți gata să te ajute, fiecare cu câte un sfat, discuții despre echipament, cred că puteam vorbi până dimineață despre ce are și ce a încercat fiecare. Îmi amintesc, anul acela eram doar 6 inși înscriși la atelierul de schi de tură. Ne-am făcut damblaua prin valea Pietrele, am urcat în creastă, am dat câte linii ne-au ținut genunchii. 

Managementul riscului? Despre ce vorbim?! Au transpirat organizatorii pe seama noastră, până s-a mai ridicat ceața și au observat în final că nu era cazul de emoții. Sau cel puțin așa credeam noi. Cred că am făcut impresie bună pentru că anul următor ne-au chemat să organizăm un atelier de schi de tură. La ultima ediție nu mai eram minoritari. S-au strâns 2 secțiuni (începători și avansați), cei cu ambiții de dormit în zăpadă, cei cu linii cât mai nordice și mai neatinse. În fine, grupul a crescut puternic, lumea își dorește din ce în ce mai mult să lase aglomerația pârtiei și să se aventureze, chiar și fără ambiții de freeride, pe locuri și culmi ascunse și liniștite, ceea ce schiul de tură îți oferă din belșug.

Au urmat multe ture în CAR unde ne-am lipit și noi voioși, dornici de experiențe noi. Au fost și alte ture pe schi de tură în Retezat (un loc drag mie), pe vârful Peleaga, în Făgăraș (cu tot ce îți poate oferi acest munte), parcurgeri de creste de la Munții Rodnei, Parâng și Călimani la dragii Apuseni.

Am devenit membri CAR, ne-am făcut prieteni noi, colegi de ture, camarazi de tot felul de proiecte, unele mai ambițioase ca altele. Nouă, cei care ne pierdem viața prin birouri în timpul săptămânii, CAR ne-a oferit un mare refugiu. 

Așa se face că clubul, prin membrii lui și cunoștințele lor, oferă un fel de hub, un cadru prielnic dezvoltării personale în orice direcție, fie vara la cățărare sau mountain-bike, fie iarna la schi, alpinism sau escaladă pe gheață.

Încep să mă simt ca la un ceai cald la Gențiana, când nu îți mai vine să te retragi la culcare; ai tot povesti despre turele anterioare sau proiectele viitoare. Dar, cred că cea mai bună încheiere ar fi calendarul activităților CAR pe anul în curs.

Scris de: Radu Vidra – Departamentul Schi de tură al Clubului Alpin Roman – Filiala Cluj

Foto: Louise Tănasă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *