Zermatt – La curtea Regelui

Pitită pe o vale îngustă de lângă granița cu Italia, stațiunea elvețiană Zermatt te întâmpină cu străduțe pietruite și clădiri cochete în stil alpin. Aici nu vei găsi mașini, nici măcar pe a ta; a trebuit să o lași jos în parcare și să urci ultimii câțiva kilometri cu trenul. Locul mașinilor este luat de pompos intitulatele vehicule electrice, menite să păstreze cât mai pur aerul înălțimilor – ceea ce sună foarte bine până când le vezi: niște cutii din tablă galbenă cu roți de jucărie, ce se clatină precar peste piatra cubică a străduțelor înguste, icnind ca niște troleibuze în pragul pensionării. Cum stațiunea e în pantă și echipamentul de schi e greu, nu prea ai de ales și te înghesui într-una dintre cutii, cu schiurile lobate elegant pe acoperiș de șoferul cu surprinzătoare veleități atletice.

Tot hazul de necaz ține până când te întâmpină pentru prima dată priveliștea Matterhornului. Izbucnește din vârful văii, ca un dansator într-o perfectă piruetă, atrăgând magnetic orice privire. Încadrat impecabil de pereții stâncoși, înveșmântat regal în purpura răsăritului și în sclipirea zăpezii, vederea Matterhornului te transpune în altă lume. Îl recunoști chiar dacă nu-i știi numele și l-ai întâlnit deja chiar dacă nu l-ai căutat: îl găsești pe ilustrate, cutii de ciocolată, reviste și afișe. Umbra sa acoperă mica stațiune în jurul căreia se întinde un uriaș domeniu schiabil, atât prin cei 360 de kilometri de pârtii interconectate care se întind până în valea Aosta din Italia, cât și prin diferența de nivel de peste 2200 de metri verticali. Partea elvețiană a domeniului oferă însă de departe cele mai frumoase peisaje și pârtii, iar nivelul înalt al stațiunii se reflectă atât în standardul serviciilor de cazare, cât și în nivelul prețurilor.

Domeniul Zermatt este împărțit în trei zone interconectate, iar cel mai simpatic mod de a-ți începe ziua de schi este – desigur – cu trenul. Construită spre sfârșitul anilor 1800, o linie ferată cu cremalieră te suie în jumătate de oră de la 1600 la 3080 de metri, poposind pe parcurs la peroanele presărate pe pârtii. Ajungi astfel la Gornergrat, aflat în mijlocul domeniului Zermatt. O suită de pârtii roșii și albastre pornește de aici spre stațiunea aflată la 1500 de metri verticali mai jos și spre Gant, de unde ai conexiuni cu versantul vecin, precum și variante de freeride marcate.

Având vârful la peste 3000 de metri, zona Sunnegga-Rothorn se află la marginea domeniului schiabil și este cea mai puțin frecventată; pe lângă conexiunile cu zona Gornergrat, se poate ajunge aici și direct din stațiune, cu funicularul. Pârtiile roșii dintre vârful Sunnegga și Zermatt oferă variante de schi prin pădure, utile în zilele cu vreme închisă, când orientarea în golul alpin este dificilă. Deși este zona cea mai îndepărtată de Matterhorn, continuă să te răsfețe cu vederi senzaționale spre emblematica piramidă.

Însă zona pentru care vine toată lumea la Zermatt este cea de la poalele piramidei: Schwarzsee – Matterhorn Glacier Paradise. Telegondola cu patru stații te urcă din stațiune până la baza ghețarului Theodul. De aici, ți se deschide în față probabil cea mai frumoasă zonă de schi din Europa; poți să urci iar cu o uriașă gondolă-cabină inaugurată în sezonul 2019, apoi iei liftul și ajungi pe terasa panoramică de la 3883 de metri. Ai vederi ca din lojă spre superstarurile Alpilor: Mont Blanc se înalță impozant spre apus, iar Matterhorn își intonează cântul de tulnic încremenit în piatră, înconjurat de suita sa de patrumiari. De parcă asta n-ar fi de ajuns, te așteaptă o coborâre de 25 de kilometri de pârtie și 2200 de metri verticali spre Zermatt. Primul kilometru este săpat în stâncă, fiind relativ îngust și aglomerat, însă apoi pârtiile se ramifică și te regăsești alunecând pe puful perfect al ghețarului Theodul, având în față panorama Matterhornului și ascultând liniștea prin care răzbate, iar și iar, șoapta unui gând: „Astăzi, ești unul dintre privilegiații planetei!”.

După doza de „înaltă societate” de la 3800 de metri – unde vântul, gerul și altitudinea te solicită serios – te poți muta ceva mai jos, în zona Trockener Steg, de unde pornește probabil cel mai pitoresc telescaun din Europa, lângă care se află un snow park și două „roșii” superbe. Ținând stânga la coborâre, vei ajunge pe pârtia 69, una dintre cele mai puțin frecventate și totodată cele mai frumoase pârtii din Europa: o roșie mai mult albastră care te plimbă pe sub ghețarii agățați de peretele nordic al Matterhornului.

Elvețienii îl numesc „Top of the Top” și „foarte scump”; noi, privind spre copleșitorul imn în piatră al Matterhornului, l-am numit cel mai frumos loc în care am schiat vreodată.

Tips & Tricks

• Elvețienii evaluează dificultatea pârtiilor după cea mai abruptă secțiune a acestora, nu după panta medie, așadar o pârtie ce apare ca „roșie” pe hartă poate să aibă câteva sute de metri ceva mai abrupți și apoi câțiva kilometri „albaștri”.

• Partea italiană a domeniului oferă prețuri mai prietenoase la cazare, la mâncare și la skipass-ul care include opțional Zermatt, însă vine cu peisaje mult mai puțin spectaculoase, pârtii per ansamblu mediocre și riscul de a rămâne în Elveția dacă vremea se strică peste zi și instalațiile se închid.

• Zona finală a pârtiei roșii 52 dintre Schwarzsee și Zermatt include câteva zeci de metri de urcat cu echipamentul în spate și multe secțiuni plate pe drum forestier, o dezamăgire surprinzătoare într-o stațiune care altfel este de top.

• Sub terasa panoramică de la 3800 de metri se află o peșteră săpată în ghețar, unde te așteaptă sculpturi, tobogane și shoturi de tărie.

• Haute Route – Zermatt este punctul terminus al traseului de schi de tură ce pornește din Chamonix, Franța și străbate pe parcursul a șase-șapte zile cea mai înaltă și mai spectaculoasă zonă a Alpilor.

Descoperă mai multe destinații de vis în revistele Ski Magazine și Outdoor Magazine. Le găsești aici.

Scris de: Iancu Verdeș

Foto: Iancu Verdeș/Roxana Tilca