La schi în Harghita – Mădăraș-Harghita

Mădăraș-Harghita nu este nici pe departe cel mai întins domeniu schiabil din Secuime, dar este cel mai înalt și, cu certitudine, cel mai special. În primul rând, Vârful Mădăraș (1801 m) este considerat Muntele Sfânt al Secuilor. Așa că, să schiezi aici e o senzație aparte. În al doilea rând, zona beneficiază de un microclimat specific, cu temperaturi scăzute și cu multă zăpadă. Mi s-a explicat că iarna, când vine din vestul Europei, se lovește întâi de acești munți și se scutură bine de zăpadă aici, înainte să ajungă la stațiunile din zona Brașovului, de exemplu. Așa că ai ceea ce vesticii numesc “garanția zăpezii” de la începutul lui decembrie până târziu în martie – aprilie. Zăpadă naturală. Iar în al treilea rând, tot ce am spus mai înainte despre frumusețea Harghitei găsești aici, la dimensiuni mai mici, dar, tocmai de aceea, mai concentrat. Cu alte cuvinte, odată ajuns sus, după ce te-ai luptat cu drumul înzăpezit și dificil, te trezești într-un loc superb, aproape izolat, a cărui frumusețe îți va rămâne multă vreme în suflet.

Pârtii sunt cinci, chiar dacă pagina oficială a stațiunii o creditează cu șase (a
șasea, Hadak Útja, este doar o variantă scurtă, prin pădure, care leagă două
pârtii). Dar ai cele trei elemente care fac o stațiune de schi dezirabilă: există
o neagră suficient de dificilă pentru a fi provocatoare, o roșie suficient de
lungă pentru a te pune puțin la muncă și o albastră suficient de accesibilă
pentru a putea fi folosită de cei care se inițiază în tainele acestui sport.
Albastre, de fapt, sunt două, una dintre ele destinată clar copiilor și celor
care-și pun schiurile în picioare pentru prima oară.

Pe noi, Muntele Sfânt al Secuilor nu ne-a primit cu prietenie. A fost supărat
și aspru și ne-a întâmpinat cu ninsoare, ceață și viscol. Asta nu înseamnă,
însă, că nu am avut parte de o zi de schi memorabilă. Până la urmă, toate
lucrurile au un sens. În timp ce stăteam în vârful negrei și mă uitam (atât
cât puteam prin ceață, viscol și ninsoare) cu groază când la mogulii înalți
de-un metru făcuți în zilele anterioare și la zăpada proaspătă de o palmă
așternută între ei și necălcată de nimeni, când la schiurile mele de GS, de
180 cm și radius de 24 de metri, nu știam că acea coborâre, dar și cele care
au urmat vor fi esențiale pentru experiența de mai târziu, când am pus
schiurile de tură în picioare. Am învățat pe pârtia aia abruptă, plină de
hopuri și nebătută, pe care m-am trezit cu cele mai nepotrivite schiuri cu
putință, am reînvățat, de fapt, să am răbdare. Mi-am adus aminte că nu
viteza e totul și că există situații când “tehnic” înseamnă relativ încet. Mai
ales când Iancu a trecut “tun” pe lângă mine, rostogolindu-se în sunetul
inconfundabil al legăturilor sărite. Din fericite n-a pățit nimic, a fost doar
un mod mai abrupt prin care a reînvățat și el tehnica răbdării. Să nu vă
închipuiți, însă, că nu e o pârtie pe care să v-o recomand. Din contră! E
frumoasă și, cel puțin în primele două treimi, suficient de înclinată încât să
fie și provocatoare. Timea, gazda noastră de la Harghita Outdoor mi-a spus
că există și momente când poți să o prinzi bătută, cu suprafața pregătită
pentru iubitorii de viteză. De cele mai multe ori, însă, administratorii
preferă să o lase nebătută, ceea ce-i sporește gradul de dificultate. Oricum
ar fi, vă garantez că veți ajunge jos gâfâind.

Am avut parte de alunecare și de carv pe celelalte două pârtii care,
străbătute succesiv, te duc la baza aceluiași teleschi care deservește și
neagra. Nu pot să zic că am avut parte și de viteză, căci nu sunt nici foarte
rapide, nici foarte lungi. Există chiar o parte destul de plată pe care am
remarcat, însă, aproape ascunse de zăpada proaspătă, niște kicker-e și alte
elemente ale Snowpark-ului de aici. Un snowpark pe care se mai antrenează Kinda Geza și unde sunt organizate chiar competiții importante. V-am spus deja pe ce schiuri evoluam în ziua aceea, așa că nu s-a pus problema… În concluzie, cei care iubesc provocările au parte de ele pe Nagy Mihály (Mihai cel Mare), cei care vor să alunece frumos și mult pe schiuri pot alege între Kicsi Mihály (Mihai cel Mic) și Súgó sau, mai bine, le pot parcurge succesiv și să urce cu teleschiul aferent pârtiei Nagy Mihály, iar începătorii au parte de cursuri de inițiere pe Súgó Baby și, după ce deprind măcar un pic alunecarea pe zăpadă, pot trece la Csillag ösvény sau la partea
superioară a lui Súgó, o porțiune colorată, de asemenea, în albastru.

Pârtiile de la Mădăraș – Harghita

• Pârtia Súgó este o pârtie roșie cu nivel de dificultate mediu și lungimea de 750 de metri. Are altitudinea de plecare la 1610 metri și are o înclinație de 28%.
• Pârtia Baby Súgó (Pârtia de Începători) este o pârtie albastră cu un grad de dificultate foarte mic, care are o lungime de 200 de metri și o diferență de nivel de 20 de metri. Este deservită de un baby-ski.
• Pârtia Kicsi Mihály (Mihai cel Mic) este o pârtie lungă de 300 de metri, cotată de unii drept albastră, de alții drept roșie, cu grad de dificultate mic spre mediu. Are altitudinea de plecare la 1624 de metri.
• Pârtia Nagy Mihály (Mihai cel Mare) este o pârtie neagră cu un grad mare de dificultate și o lungime de 800 de metri. Are altitudinea de pornire la 1679 de metri și o înclinație de 39% .
• Pârtia Csillag ösvény este o pârtie albastră cu grad mic de dificultate, lungă de 600 de metri. Cu o diferență de nivel de 80 de metri. Are altitudinea de plecare la 1679 de metri (din același punct cu Nagy Mihály) și se întinde până la Pârtia Baby Súgó.

Află mai multe despre pârtiile de schi din Harghita, AICI.

Scris de: Andrei Huțanu