“…noi suntem patru…..cu copiii, șase…… mai sunt cei doi care se cam chinuie….. cei doi care se descurcă bine…. tipu’ cu cască argintie care se dă foarte tare….unsprezece în total! „ Unsprezece oameni! Pe o pârtie senzațională cu zăpadă perfectă, înghețată dar fără gheață, fără moguli, fără hopuri, într-o zi de sâmbătă în care oriunde altundeva am fi ales să mergem să schiem în România, am fi pierdut la coadă jumătate din zi.
Am senzația că teleschiul merge doar pentru noi, că am închiriat pârtia și administratorii nu au mai lăsat pe nimeni să vină să ne tulbure, să ne strice plăcerea schiului total. Atmosfera ireală este întregită de un soare strălucitor care pune în evidență peisajul fantastic și îți bronzează fața, fără să reușească să strice suprafața pârtiei. Frate, dar unde schiază cei din Bistrița și împrejurimi? Trebuie să-l întreb pe Cosmin Tudoran, căci ceva nu e în regulă!
Gura de rai despre care vă scriu se află la doar ceva mai mult de o oră distanță de Bistrița și de Beclean și la mai puțin de o oră de Năsăud…. Alpina Blazna se numește locul descoperit din poveștile unui prieten care nici măcar nu schiază. Vorbim de un complex hotelier modern, relativ nou construit și cotat la trei stele, care poate adăposti până la 120 de oameni. Stele adevărate, confort conform cu așteptările, prețuri decente, un restaurant în care mâncarea are gust bun și prețuri rezonabile, dar și nenumărate posibilități de a-ți petrece timpul asupra cărora voi reveni, căci vreau să vă povestesc despre cea mai importantă dintre ele: pârtia de schi.
Cu cei 1500 de metri pe care îi măsoară, este cea mai lungă pârtie din România dotată cu teleschi. Iar diferența de nivel de 400 de metri o scoate automat din categoria celor ușoare. Lucrurile sunt, însă, mai complexe de atât. Jumătatea superioară este mai domoală, chiar dacă începe cu o porțiune îngustă care este înclinată și lateral… După un zid scurt care nu ar trebui să sperie pe nimeni, ajungi pe o porțiune mai domoală, lungă, lată și foarte frumoasă, în care doar priveliștea incredibilă spre Călimani ar putea să-ți taie răsuflarea, căci înclinația naturală și suprafața pregătită cu ratrack-ul te duc direct spre un carving larg, aproape fără efort. Să nu mă înțelegeți greșit! Când spun domoală, nu mă refer la o porțiune de plat aproape total care-ți omoară orice urmă de plăcere. Nu dau exemple, că se supără Bogdan Tischer pe mine.
Să revenim la Blazna, mai exact la partea superioară a pârtiei. Frumusețea e că toată această jumătate e desenată prin golul alpin, așa încât, dacă nu vrei să rămâi în zona marcată cu balize și bătută cu ratrack-ul, posibilitățile sunt multe. Chiar dacă nu faceți parte dintre cei care preferă schiul de tură (pentru care Alpina Blazna reprezintă una dintre porțile de inttrare către măreția Munților Rodnei), dacă zăpada e potrivită și nu sunt multe urme, poți gusta din plăcerea schiului pe zăpadă neatinsă. Atenție, însă, suprafața și consistența zăpezii nebătute sunt foarte schimbătoare și înșelătoare și orice ieșire din zona amenajată reprezintă un risc, o accidentare urâtă fiind posibilă chiar și la câțiva metri distanță de zona marcată. În sfârșit, treimea inferioară a pârtiei este trasată prin pădure și este ceva mai abruptă. E, însă, suficient de lată pentru a-i permite oricărui schior obișnuit cu pârtiile roșii să o parcurgă fără teamă.
Versantul pe care se află are expunere sudică. Asta înseamnă că în condiții normale te bucuri de soare în timp ce schiezi, dar în zilele prea calde ( din ce în ce mai frecvente în iernile din ultima vreme) zăpada are de suferit și, dacă nu ninge, se întâmplă, chiar, să iasă la iveală petice de pământ.
Tunuri de zăpadă nu sunt, pentru că nu este apă pentru ele, apa de la hotel fiind adusă dintr-o captare aflată la mare distanță. În aceste condiții, dacă mergeți pentru schi, un telefon înainte de plecare este mai mult decât util, mai ales că personalul este foarte amabil.
Și, a’propos de personal și amabilitate. Să nu credeți că dacă este foarte puțină lume pe pârtie totul e lăsat la voia întâmplării. Suprafața este pregătită conștiincios, iar o echipă Salvamont și una de jandarmi montani sunt prezente și pregătite să intervină. Un incident nefericit ne-a făcut chiar să ne convingem de eficiența lor. Jos pălăria!
Pentru cei care preferă schiul în afara pârtiei și sunt dispuși să plătească și prețul efortului necesar, Alpina Blazna reprezintă, așa cum spuneam, o poartă spre Munții Rodnei. De la Vârful Cobășel sau Vârful Roșu, aflate în apropiere, până spre Vârful Ineu sau Omul sau mai departe, în funcție de pregătirea fiecăruia. Trasee potrivite, de altflel și vara pentru a fi bătute cu piciorul…
Și fiindcă am părăsit zona schiului, trebuie să vă spun că Alpina Blazna e locul în care poți merge liniștit și cu partenerul care nu schiază, fără ca ieșirea să devină un coșmar cu reproșuri și cicăleli. Un centru spa dotat cu o piscină generoasă, saună, sală de fitness cu echipamente de top și o sală de jocuri îi vor umple timpul cu siguranță.
Copiii se pot juca într-un spațiu exterior uriaș cu tot felul de dotări iar vara este disponibil și un parc de aventuri cu o tiroliană impresionantă, un perete de cățărare și multe alte facilități ascunse în pădure. De fapt totul aici îți dă senzația lucrului bine făcut. Totul e “la semne”, parcă ai fi în altă țară și în alți munți. Chiar și comuna Șanț, văzută de sus, de la peste 1000 de metri altitudine te uimește cu aspectul ordonat, de-a dreptul teuton. Dar atracția specială la Alpina Blazna nu are nicio legătură cu vestul Europei. Băile dacice te întorc în timp cu vreo două milenii și sunt disponibile atât vara, cât și iarna. Este vorba despre niște bazine rotunde construite din doage de lemn, practic niște ciubere imense, pline cu apă încălzită de o sobă de metal alimentată cu lemne prin exterior. Până la opt oameni pot petrece, astfel, clipe inedite de relaxare, în apă fierbinte în mijlocul naturii.
Mărturisesc că nu am avut curajul ( erau câteva grade sub zero după apusul soarelui și până atunci nu ne-am dat duși de pe pârtie) dar o să încerc senzația când voi reveni. Căci nu am cum să nu revin la o pârtie frumoasă, fără cozi, fără înghesuială….
Cum ajungi:
Din Năsăud urmezi DN 17D spre Sângeorz-Băi/ Rodna ( drumul care duce prin Pasul Rotunda către Cârlibaba, pas închis, de regulă, pe timpul iernii) și, dupa Rodna, în comuna Șanț, virezi stânga chiar în centru, peste drum de poliție. Un indicator greu de ratat te îndrumă și te anunță că mai ai doar șase kilometri până la destinație. Ce nu te anunță acel indicator este că ai de urcat șase sute de metri diferență de nivel în cei șase kilometri, pe un drum de pământ care nu se prezintă rău, dar este acoperit de zăpadă și gheață și este plin de serpentine.
Noi am reușit să urcăm pe viscol și ninsoare bazându-ne doar pe cauciucurile de iarnă dar a fost de-a dreptul palpitant, așa încât recomand cu căldură lanțurile. Oricum, după ce am aflat că drumul este întreținut exclusiv de proprietarii complexului am ajuns să apreciez starea în care se afla, curățat și acoperit doar de zăpadă tasată….
Andrei Huțanu
Ski&Outdoor Magazine este un proiect independent, care nu aparține niciunui trust și care se finanțează doar prin eforturi proprii, iar spațiile de publicitate sunt limitate.
Dacă îți place proiectul nostru și împărtășești aceleași valori, poți contribui și tu.
Susțin Ski&Outdoor Magazine
