Pe valea Arieşului, printre cascade, flori şi pinteni de piatră

Astăzi ne oprim într-un colțișor de Apuseni ușor de trecut cu vederea pe hartă, însă care ascunde comori îndrăgite de drumeții din zonă. Dincolo de Cheile Turzii și Piatra Secuiului, urcând cu mașina pe valea Arieșului, se ajunge în satul Sălciua de Jos, de unde se virează la stânga spre micuțul cătun Sub Piatră.

De aici se poate porni o drumeţie de 3-4 ore dus-întors spre fermecătoarea cascadă Şipote, trecând printre pajişti înflorite şi prin păduri de fag. Părăsind asfaltul pe un drum de pământ care se desprinde în partea stângă în drumul spre Sub Piatră, marcat cu cruce roşie, începem drumeţia, urcând cale de circa două ore, când mai domol, când mai pieptiş, pe un drum de pământ şi iarbă, printre pajişti şi pâlcuri de pădure.

Pe ultima parte a traseului, drumul se transformă treptat în potecă, şerpuind prin pădure înainte de a coborî ultimii metri spre cascadă. Faldurile de travertin înveșmântat în muşchi despart firul apei în picături diafane, care răsfrâng curcubee. Spre deosebire de cascadele mari şi învolburate, micuţa cascadă Şipote transmite cu totul alte senzaţii: un repaus de zece minute în faţa mirajului apei şi a jocurilor de lumini transpun cei mai mulţi vizitatori într-o stare meditativă şi calmă. Imediat deasupra cascadei Şipote se află o poieniță idilică, cu vederi superbe spre abruptul Bedeleului, iar poteca marcată cu cruce roşie continuă pieptiş până pe platoul Bedeleului, unde se află peştera Poarta Zmeilor şi un balcon din lemn construit pe marginea abruptului, cu vederi largi spre meandrele Arieşului. Această porțiune a traseului trebuie abordată cu prudență, din cauza pantei, a diferenței de nivel și a terenului alunecos când este ud.

O altă variantă de circuit de circa 6-7 ore este cea care pornește de la mănăstirea Sub Piatră, aflată sub abruptul Bedeleului. Traseul marcat cu bandă galbenă începe chiar de la mănăstire și urmează un drum de pământ care traversează tihnit pajiștile înflorite de sub peretele de calcar al Bedeleului. Traseul începe apoi să urce spre peretele de stâncă, pe care îl abordează pieptiș, într-o porțiune solicitantă și pe alocuri dificil de navigat din cauza vegetației. După un punct de belvedere aflat pe marginea platoului, se continuă pe platoul Bedeleului, până la intersecția cu marcajul bandă roșie. Se continuă în dreapta pe bandă roșie încă circa o oră, trecând pe lângă urme de așezări din care au rămas doar gardurile de piatră și câte o platformă de sălaș. Coborârea de pe platou se face pe un drumeag înierbat marcat cu bandă albastră, care coboară în cătunul Dumești. 

Așezat pe un pinten de piatră încadrat pe o parte de Valea Arieșului și pe cealaltă parte de stâncăria Bedeului, Dumeștiul este unul dintre cele mai fotogenice locuri din România. În diminețile umede și răcoroase de primăvară și de toamnă, cascada Vânătările Ponorului împinge valuri de cețuri printre sălașurile acoperite cu fân; adierile dimineții le înalță și le rotesc într-un dans hipnotic, formând o scenografie în continuă schimbare. Cețurile curg apoi cu încetinitorul spre mănăstirea Sub Piatră și apoi spre Valea Arieșului, ea însăși cufundată în neguri. 

Coborârea finală spre Sub Piatră se face pe traseul destul de abrupt marcat cu bandă albastră. Lângă baza traseului se află peștera Huda lui Papară, care nu poate fi vizitată, însă impresionează prin uriașul portal al intrării.

Am cuprins în câteva cuvinte doar câteva dintre comorile mai mult sau mai puțin ascunse ale acestui colț de Apuseni. Cunoscută încă din antichitate pentru comorile de aur şi cupru, această zonă începe să devină un reper ferm pe harta căutătorilor de comori turistice.

#DescoperaRomania. Articol susținut de Banca Transilvania.

Text / Photo: Iancu Verdeș

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *