Când ziua de 2 ianuarie aduce temperaturi mult peste limita înghețului, iar zăpada prin munți e varză, îmi îndrept atenția către excursii la pas, visând la iarna ce totuși va veni, într-o zi (sperând că nu de Paști).

Deci, în a doua zi din anul 2022, când afară sunt 12 grade și un soare zâmbăreț, e o zi numai bună pentru a-mi lua bocancii de primăvară și câțiva prieteni și de a ne îndrepta undeva aproape de Cluj, adică lângă lacul Tarnița, pentru un traseu circuit, 5 km, de 3 ore la Pietrele lui Lucaci.
Intrarea în traseu este chiar lângă baraj și există două variante: prin dreapta și prin stânga. Vă sugerez prin dreapta, căci urcarea pe lângă părăul Dobru, spre platoul Gogan, e mai lină și nu ți se întorc în gât sărmăluțele tradiționale de la cumpăna dintre ani. Odată urcat drumul forestier prin pădurea de fag, stejar și mestecăniș, platoul Gogan ne oferă o imagine clară de 360 grade cu toate dealurile și crestele mai îndepărtate ale zonei.

Ne așezăm bătrânește la soare și la fursecurile de la Crăciun la băncuța și masa strategic puse în vârf de deal și stăm așa, bucurându-ne de ultravioletele și temperaturile calde. Apoi mergând 10 minute mai în jos, ajungem la Piatra Mică Lucaci care se înalță chiar deasupra lacului Tarnița, cu soarele răsturnat în golful Râșca. Pozele fac desigur cât o mie de cuvinte, deci nu mai insist cu textul aici.

Apoi ajungem în 5 minute la Piatra Mare Lucaci și vedem barajul Tarnița, lacul Gilău, iar în depărtare orașul Cluj Napoca, probabil cufundat încă în mahmureala specifică începutului de an.
Pe lângă vremea minunată care ne-a încărcat cu energie și optimism pentru noul an, am mai avut un motiv de bucurie: La Piatra Mare Lucaci, un tânăr și o tânără, fără să aparțină vreunui ONG, culegeau peturile de bere lăsate prin tufișuri de petrecăreții lipsiți de bunele maniere.
„Am ieșit puțin să facem curat, să fie frumos aici”, mi-au spus surâzând în timp ce puneau gunoaiele într-un sac jumătate plin cu deșeuri.

Coborârea de la Pietre până la poteca ce merge pe lângă lac a fost ușor solicitantă, are o dificultate medie, iar în anotimpurile în care copacii sunt desfrunziți iți oferă în mod constant o priveliște minunată asupra Tarniței. Întoarcerea la baraj se face pe o potecă ce străbate pădurea timp de aproximativ o oră, urmând în mare curba de nivel, având în permanență în dreapta undele încremenite ale lacului. Fără bărci cu motor, decibelii agasanți ai petrecerilor de pe pontoane plutitoare, doar cu soare și albastrul liniștit al apei.
„Nu-i rău pentru 2 ianuarie, nu-i rău deloc”, concluzionăm cu toții, zâmbăreți. Nu foarte greu, nu foarte ușor, la 30 de minute de Cluj și cu priveliști minunate.
Scris de: Oana Ivan
Ski&Outdoor Magazine este un proiect independent, care nu aparține niciunui trust și care se finanțează doar prin eforturi proprii, iar spațiile de publicitate sunt limitate.
Dacă îți place proiectul nostru și împărtășești aceleași valori, poți contribui și tu.
Susțin Ski&Outdoor Magazine