Trei mii de metri de pârtie care pleacă de la o altitudine maximă de 1.400 de metri, deservesc turiştii care aleg să schieze în staţiunea Arieşeni. Cele trei pârtii din zona Arieşeni, deşi sunt împărţite pe două judeţe şi au patroni diferiţi, sunt percepute ca fiind acelaşi domeniu schiabil.
Pârtiile Vârtop 1 şi Vârtop 2 sunt în judetul Alba (comuna Arieşeni), iar pârtia Piatra Grăitoare se află în judeţul Bihor, (oraşul Nucet). Pârtia Vârtop 2 (430 de metri dedicaţi începătorilor).
E „sala de curs” a tuturor celor ce învaţă primele lucruri despre schi. De dimineaţa până seara, pe pârtia Vârtop 2, vocile instructorilor de schi sunt, de ani de zile „muzica” obiţnuită a pârtiei. Aceasta este accesibilă oricui datorită înclinaţiei mici (excepţie făcând partea superioară, pe o lungime de circa 30 de metri).
De mare ajutor pentru începători este şi lăţimea generoasă a pârtiei şi mai ales diferenţa mică de nivel (105 metri). Pârtia Vârtop 2 este aproape perfectă pentru „abc-ul” sporturilor de iarnă, fie schi, fie snowboard.
Partia Vârtop 1 (O mie de metri la nivel „mediu”)
Este mult mai lată, mult mia lungă şi mai interesantă decât pârtia Vârtop 2. Pentru a coborî această pârtie îţi trebuie ceva mai mult curaj, şi, bineînţeles, mai multă îndemanare. E o provocare pentru care nu e destul să ştii „să aluneci” pe schiuri.
Pentru a coborî pe Vârtop 1 este imperativ să stăpâneşti tehnica cristianelor prin derapaj şi a frânării bruşte pe pantă abruptă. E nevoie, adică, să schiezi. Asta pentru că pârtia prezintă o diferenţă de nivel de două sute de metri pe o lungime de o mie de metri. De aici rezultă o înclinaţie destul de mare, mai ales în partea de sus.
Din păcate, însă, mai ales atunci când e aglomeraţie, pârtia Vârop 1 seamănă mai degrabă cu un câmp de luptă plin de sânge. Ciocnirile grave sunt la ordinea zilei iar statisticile salvamontiştilor din Alba (sătui deja să care victime din motive stupide, precum teribilismul, beţia şi lipsa echipamentului) spun că la Arieşeni sunt accidente într-o zi câte sunt la Şureanu într-un an.
Pârtia Piatra Grăitoare (Un klometru şi jumătate pentru toată lumea)
Numele acestei pârtii vine de la stânca alfată în partea de sud a sa şi care, prin dispoziţia pereţilor, crează ecouri profunde ori de câte ori se produc sunete în apropierea ei. În ultima vreme însă pârtia din Nucet care-i poartă numele este mult mai cunoscută.
Trebuie spus încă de la început că cel mai mare minus al acestei pârtii (pentru care exista dotări satisfăcătoare) este tocmai gradul său variat de dificultate. Adică uşor pe 80 la sută din lungimea pârtiei (plictisitor pentru avansaţi, dar convenabil pentru începători) şi foarte ridicat (atrăgător pentru profesionişti, dar imposibil pentru începători) pe finalul pârtiei. În plus, preţurile par a fi – conform multor comentarii de pe internet – cam mari.
Vreţi să schiaţi la Arieşeni? Chiar vă încurajez. Şi asta în ciuda minusurilor de mai sus (la care aş adăuga amabilitatea redusă a prestatorilor de servicii, lipsa simţului estetic şi lipsa aproape totală de civilizaţie pe pârtie). Dar la Arieşeni peisajele sunt superbe. Zăpada e uriaşă. La Arieşeni există nocturnă, iar accesul e direct (de pe asfalt). Există supraveghere video iar serviciile cu adevarat importante (şcolile de schi, cazarea, închirierea de ehipament) sunt puse la punct.
Oricâte pârtii noi ar apărea în România, cele vechi îşi păstrează supremaţia. Este o rezistenţă care sfidează avantajele de lungime şi de mai bună amenajare ale celor noi. Se confirmă astfel orientarea românului înspre tot ceea ce e vechi, probat şi statornicit. Pur şi simplu vezi mai mulţi schiori în Păltinişul vechi decât la Arena Platoş, sau mai mulţi la Arieşeni sau în Parâng decât la Şureanu. Sigur, intră aici şi alte aspecte (acces, tarife, posibilităţi de cazare). Dar ideea e că ne place mai mult să fim relazaţi decât provocaţi.
Aşa se explică, cred, numărul mare de turişti care dau năvală la Arieşeni, judeţul Alba; în Apuseni. Tehnic, lucrurile stau „subţire” în raport cu alte staţiuni (trei pârtii cu o lungime totală de 3 mii de metri şi 1400 de metri altitudine maximă) şi e uimitor că turiştii din Alba Iulia, de pildă, aleg să meargă mai mult în vechiul Arieşeni decât la Şureanu (în acelaşi judeţ), deşi durata drumului e aceeaşi.
Arieşeni sau Vârtop. Un nume de staţiune scris cu alb în mintea a sute de mii de români care şi-au petrecut concediile acolo în ultimele decenii. E un nume de care se leagă, concret, istoria sporturilor de iarnă din Apuseni. Este ca o ţară de baştină a zăpezii. Spun asta fiindcă, în ciuda altitudinii nu foarte mari, stratul de zăpadă este enorm la Arieşeni. Nici nu-i de mirare, întrucât Masivul Bihor din Apuseni (unde se află staţiunea) e primul din vestul ţării unde se descarcă norii de zăpadă. E polul precipitaţiilor din România.
Cele trei pârtii din zona Arieşeni, deşi sunt împărţite pe două judeţe şi au patroni diferiţi, sunt percepute ca fiind acelaşi domeniu schiabil. Nu e OK din punct de vedere turistic, fiind încă un caz românesc de „grădini vecine” şi, deci, de skipass-uri multiple. Pârtiile Vârtop 1 şi Vârtop 2 sunt în judeţul Alba (comuna Arieşeni), iar pârtia Piatra Grăitoare se află în judeţul Bihor, (oraşul Nucet). Sunt extrem de apropiate unele de altele dar în realitate este vorba de trei domenii schiabile separate.
Scris de: Florian-Rareş Tileagă
Ski&Outdoor Magazine este un proiect independent, care nu aparține niciunui trust și care se finanțează doar prin eforturi proprii, iar spațiile de publicitate sunt limitate.
Dacă îți place proiectul nostru și împărtășești aceleași valori, poți contribui și tu.
Susțin Ski&Outdoor Magazine
