Anul trecut aveam în plan să mergem la schi în Austria. Nu ştiam unde şi nu ştiam cu cine şi nu ştiam nici cât o să mă coste. Băiatul meu avea aproape 5 ani şi eram hotărât să-l pun pe schiuri. Am încercat eu câteva exerciţii pe pârtia de pe Feleac (la 4 km de Cluj-Napoca, o pârtie simpatică, excelentă pentru începători), dar strădaniile mele au fost sortite eşecului.
Supărări, nervi, toate parcă răbufneau în momentul în care ieşeam pe micuţa pârtie. M-am convins definitiv că un părinte nu poate învăţa abc-ul unui sport pe propriul său copil. Pur şi simplu, nu merge. Întâmplarea a făcut să fiu sunat de nişte buni prieteni din Ungaria (părinţi a doi copii – lucru important pentru un concediu), care ne-au propus să mergem la schi în Austria de revelion. Unde? – am întrebat. Răspusul a venit ferm: La Bad Kleinkircheim, am fost şi e în regulă şi au o şcoală de schi foarte bună (chestiune de care depindea şi succesul concediului nostru). Zis şi făcut. Rezervările au fost făcute de prietenii mei la un hotel foarte aproape de pârtie. E foarte important, mai ales când mergi cu copii, ca distanţa de la hotel la schi lift să fie cât mai mică.

Imediat după Crăciun ne-am urcat în maşină şi am pornit la drum. Distanţa din Cluj până la destinaţie este de aproximativ 1000 km, aşa că am fost nevoiţi să înnoptăm pe drum. Răbdarea nu este punctul forte al juniorului. (Acest lucru s-a întâmplat şi la întoarcere. Astfel, din cauza vremii şi a lipsei de autostrăzi de la noi din ţară, 4 zile se pierd pe drum. Şi aici mă refer la cei care au copii mici şi care nu conduc noaptea).
Staţiunea către care ne îndreptam este situată în sudul provinciei Carinthia, în apropiere de Villach, în Munţii Kärnten. Ca să treacă timpul mai uşor, pe drum am început să-i povestesc fecioraşului meu cum funcţionează o grădiniţă de schi unde sunt aşteptaţi toţi copiii cărora le place zăpada, mişcarea în aer liber, care nu se tem de lucruri noi. Încercam să-l încurajez şi să-i ofer o imagine pozitivă, ca să-şi dorească şi el să înveţe să schieze.
Dar în sinea mea aveam o mulţime de angoase: dacă o să vrea să rămână acolo, ţinând cont că se vorbeau toate limbile pământului mai puţin româna, cum o să se adapteze cu nişte străini pe care nu-i văzuse niciodată, ce se va întâmpla dacă nu va vrea să stea la şcoala de schi? Cine dintre noi doi se va sacrifica pentru a sta cu el? (De fapt, la întrebarea asta găsisem deja răspunsul.)
Excursii de tip familial
Am ajuns la destinaţie în cursul după amiezii. Staţiunea pune mare accent pe aceste excursii de tip familial, existând toate facilităţile în acest sens. După ce ne-am cazat, am ieşit la o plimbare să ne familiarizăm cu zona. Bad Kleikircheim se află la o altitudine de 1.100 de metri deasupra nivelului mării, dispune de 25 de instalaţii de cablu moderne (4 teleferice, 7 telescaune, 15 teleschiuri). Orăşelul nu este foarte mare, în 15 minute el poate fi străbătut de la un capăt la altul. De fapt sunt o serie de mici aşezări care sunt înşiruite de-a lungul văii.
Prima impresie a turistului este că a ajuns în ţara surâsului: toată lumea zâmbeşte, este amabilă, prietenoasă şi comunicativă. În afara limbii germane, toată lumea vorbeşte engleză, dar cu uşurinţă se poate comunica şi în italiană, franceză, rusă. Terase încălzite, unde se poate servi un vin fiert sau un punch, sunt la tot pasul. În stânga şi în dreapta văii prin care şerpuieşte micuţa staţiune se văd presărate cabanele rustice pline de turişti.
Aflată aproape de graniţa cu Slovenia şi Italia, fluxul de schiori din aceste zone este destul de semnificativ. Cum iarna se întunecă destul de devreme, luminile orăşelului se aprind, transformând totul într-un tărâm de poveste.
Servicii disponibile
Foarte aproape de baza pârtiei se află băile romane, transformate într-o oază de wellnes complet – Röemerbad Spas. Programe de relaxare, băi cu apă termală (aflate atât în interior, cât şi la exterior), bazinele pentru copii fac deliciul vizitatorilor în serile friguroase de iarnă.
Legenda spune că aceste băi termale datează din jurul anului 1055, iar primele broşuri tipărite (expuse cu mare mândrie la intrare) cu oferte de cazare, sunt nici mai mult nici mai puţin decât din 1884. Sunt multe opţiuni în care pot fi îmbinate abonamentele de schi cu abonamentele la băile termale. Prin skipass, turiştii pot avea o serie de facilităţi sau chiar intrări gratuite în anumite perioade ale zilei.
Restaurantele sunt foarte primitoare în aceste staţiuni de schi. La intrările împodobite de sărbătoare se ajunge prin cărările săpate în zăpadă. Câte un Moş stă la uşă şi te invită călduros să treci pragul şi să deguşti specialităţile austriece. În toate localurile sunt amenajate zone speciale pentru copii, unde micuţii se pot juca ore-n şir, iar răbdarea personalului faţă de ei este demnă de invidiat.
Şcoala de schi
La şcoala de schi a fost mult mai uşor decât ne-am aşteptat. La Bad Kleinkircheim funcţionează 4 şcoli de schi atât pentru copii, cât şi pentru adulţi. Preţul este acelaşi (150 euro pentru 5 zile), doar orarul cursurilor diferă. Am pornit dimineaţa spre locul de întâlnire de la baza pârtiei, mai în joacă, mai în serios, unde ne aştepta instructoarea repartizată pentru grupa noastră. Se numea Patricia, era din Italia, avea 22 de ani şi era fostă schioare de performanţă. Am rămas mut cu câtă lejeritate a acceptat-o băieţelul meu.
Limbajul semnelor era mai presus de toate, iar el, pentru care ne-am făcut atâtea griji, nu avea nicio treabă. Am plecat cu o oarecare strângere de inimă (lucru care s-a dovedit în zilele următoare total nefondat), dar hotărât să mă bucur de zăpadă şi de vremea bună.
La Bad Kleinkircheim sunt aproape 100 km de pârtie din care peste 90 % sunt deservite de tunuri de zăpadă. În mai puţin de 30 de minute poţi fi la 2000 de metri altitudine, de unde se deschide un decor fabulos, decupat parcă dintr-un paradis de iarnă perfectă. 77 km de pârtii intermediare, 18 km de pârtii uşoare şi 8 km de pârtii pentru experţi în domeniu.
Cam asta este oferta din care poţi alege, şi credeţi-mă, toate sunt într-o stare impecabilă. Après-ski-urile sunt presărate mai peste tot, cu atmosferă de voie bună, unde poţi sta la un pahar de vorbă în toate limbile pământului.
O destinaţie cu renume mondial
La începutul fiecărui an, la Bad Kleinkircheim, este şi o etapă de Cupă Mondială. Cei de aici se pot mândri cu un mare schior de performanţă, Franz Klammer, fost campion, medaliat cu aur la Jocurile Olimpice de la Innsbruck, din 1976. El a dominat patru ani consecutiv etapa de coborâre (1976-1978), iar în cinstea lui pârtia şi etapa de aici îi poartă numele.
Un lucru este cert – timpul trece foarte repede în concediu iar spaţiul alocat acestui articol nu-mi permite, din păcate, să vă povestesc despre toate frumuseţile de aici. După trei zile, chiar dacă nu vă vine să credeţi, băiatul meu urca singur cu cablul (un baby ski lift), iar în ultimele 2 zile mergea în şir indian pe pârtie, sub ochii vigilenţi ai intructorilor. Şi asta era valabil pentru aproape toţi copiii din grupa lui.
Şi atunci cum să te mai miri de ce austriecii domină schiul alpin de ceva ani buni încoace. Pentru că ştiu să dea mai departe ceea ce au învăţat. Şi, credeţi-mă, o fac „nemţeşte”. Trebuie să recunosc că, în momentele în care îmi creionam povestea în cap, mi s-a făcut dor de schi în Austria.
Scris de: Alin Gelmărean
Ski&Outdoor Magazine este un proiect independent, care nu aparține niciunui trust și care se finanțează doar prin eforturi proprii, iar spațiile de publicitate sunt limitate.
Dacă îți place proiectul nostru și împărtășești aceleași valori, poți contribui și tu.
Susțin Ski&Outdoor Magazine