Solden: un paradis accesibil

Nu, nu este o blasfemie. Există multe raiuri pământeşti iar cine s-a simţit ca în cer acolo unde a călătorit – fie că vorbim de Paris, Niagara sau de o simplă poiană cu flori – ştie ce spun. Aşa că voi abuza de cuvântul „rai” în textul care urmează, pentru că Solden are datele unui paradis. E locul în care mulţi vor să ajungă, în care puţini ajung şi pe care foarte puţini îl merită.

Puţin exclusivist

La Solden te simţi cu adevărat bine doar dacă-ţi curge schiul prin vene. Sigur, poţi urca şi în bocanci şi să petreci toată ziua în après-ski-uri, ciocnind o şampanie la peste 3.000 metri înălţime. Dar Solden înseamnă, în esenţă, schi, schi, schi. E un loc atât de curat, de alb şi de înalt, încât, dacă schiezi acolo, eşti mai aproape de cer decât de lume. şi, spre deosebire de Raiul biblic, Solden e un rai în care accesul se face urmând doar trei porunci: 1) doreşte-ţi să ajungi acolo 2) economiseşte din timp 3) plănuieşte-ţi concediul în modul cel mai chibzuit posibil. Dacă Solden n-ar însemna atât de multe lucruri la un loc (şi încă majoritatea la superlativ în arealul Alpilor), aş termina articolul aici. Dar staţiunea asta e atât de bine nuanţată pe fiecare plan – sport, relaxare, distracţie –, încât trebuie să le iau pe rând. Iată, mai jos, motivele pentru care Solden nu poate fi uitat.

Pârtiile

În 1948, Solden se mândrea cu primul telescaun. Era din lemn şi avea un singur loc. Azi, muntele arată că o pânză de păianjen, cu încrengături de cabluri, pârtii şi après-ski-uri. Prin urmare, muntele este (sau pare a fi) folosit în totalitate. Există 144 km de pârtii (33 km pe gheţari, 111 km pe versanţii mai joşi), dintre care 67 km sunt albastre, 48 km roşii, 27 km negre şi 2 km rute intermediare. De asemenea, bătrânul telescaun s-a transformat, treptat, în 33 de instalaţii de cablu, unele adevărate capodopere inginereşti, fiecare costând binişor peste 10 milioane de euro.
Esenţa turismului din Solden este gheţarul. De fapt, gheţarii, adică Tiefenbach şi Rettenbach, singurii din Alpi care sunt interconectaţi printr-un tunel schiabil (tunel care este un deliciu să-l parcurgi, te asigur), la altitudinea de 3.100 metri. Pârtiile sunt de o lărgime dezarmantă, iar 25 km din cei 33 ai gheţarilor sunt ocupaţi de pârtii albastre, aşadar dedicate acelui carving lejer, fluent, relaxant. Alţi 5 km sunt pârtii roşii, dar suficient de largi şi de drepte astfel încât să n-ai senzaţia că eşti la proba de slalom uriaş. încă 3 km sunt pârtii negre, dar nu te gândi la ceva în genul înspăimântătoarei Harakiri din Mayrhofen… în cazul gheţarilor din Solden, vorbim de accesibilitate şi agrement, mult mai mult decât de adrenalină.

Din punctul meu de vedere, ca schior căruia îi plac strict pârtiile roşii, gheţarii Tiefenbach şi Rettenbach sunt (chiar şi prin pârtiile negre) „locul de joacă” al celor care caută calea de mijloc între relaxare şi perfecţionare. în acest sens, recomand cu căldură coborâri pe pârtiile 38, 39, 33 şi 36. De reţinut este şi faptul că gheţarul Rettenbach (dezvoltat încă din 1975 pentru schi) e singurul loc din Europa care oferă un spaţiu oficial de testare a celor mai noi echipamente de schi şi snowboard, pentru sezonul care începe.

Un traseu unic în Alpi

Dacă schiezi în Solden, nu rata Big 3. E traseul de coborâre care atinge trei vârfuri la peste 3.000 metri altitudine (Gaislachkogl 3.058 m, Tiefenbachkogl 3.250 m, Schwarze Schneide 3.340 m), fiind, de fapt, singurul din Alpi prin care ai acces la trei vârfuri de asemenea altitudini, folosind telegondola. Big 3 se poate face într-o singură zi iar ruta e următoarea: Giggijoch – Rettenbach – Schwarze Schneide – Tiefenbachkogl – baza Gaislachkogl – restaurant „Ice-Q” – coborâre pe pârtiile 1, 4, 3a, 10 până la baza Gaislachkogl. În patru ore cucereşti 50 km.

Alte variante spectaculoase de coborâre, celebre pentru lungimea lor, sunt Schwarze Schneide – baza Gaislachkogl (15 km) sau Rosskirpl – Giggijoch (9 km). Dacă vrei abrupturi ceva mai scarry, încearcă pârtiile 14, 25 şi 31. Dar, ca şi în cazul pârtiilor de pe gheţar, aproape toate zonele de schi sunt abordabile, ba chiar prietenoase în sensul deschiderii către orice vârstă, ceea ce, pentru un domeniu schiabil care urcă de la 1.350 m la 3.340 m, cu o diferenţă de nivel de 1.880 m, este remarcabil.

Dacă vrei să ştii ce lună din an este, uită-te la pârtiile din Solden. Mai exact, dacă e gol şi vezi încă urmele de ratrack chiar şi la amiază, fii sigur că e septembrie, octombrie sau noiembrie. Dacă apar cozile la telescaun, e decembrie, iar dacă îţi vine să claxonezi pentru că ai zeci de schiori printre care trebuie să faci slalom special – e ianuarie, ba chiar şi februarie. Abia din martie se mai răresc rândurile, iar această aglomerare poate fi iritantă pentru mulţi. Iritantă spre exasperantă. Iar dacă punem la socoteală faptul că mare parte din turiştii care schiază la Solden sunt ruşi, trag un semnal de alarmă în privinţa… prudenţei pe pârtie. De asemenea, atenţie la perioadele de sărbători, când alcoolul consumat în cantităţi nemţeşti produce binecunoscutul teribilism pe pârtie.

Şi pentru freeride există enorm de mult spaţiu. Cel mai recomandat ar fi abruptul care coboară de pe vârful Gaislachkogl, însă poţi cunoaşte şi alte zone, la fel de întinse şi generoase în powder. Bineînţeles, există şi posibilitatea de a plăti un ghid specializat pe freeride, care îţi poate arăta cele mai bune zone şi te poate însoţi o zi întreagă într-o asemenea aventură. Preţ: 240 euro/zi (incluzând echipament de salvare). Că veni vorba de bani, trebuie ştiut că un skipass te poate costa până la 250 euro în plin sezon, pentru şapte zile. Nici închirierile de echipament nu sunt tocmai un chilipir: vorbim de circa 180 euro pentru şapte zile şi, în cazul în care vrei lecţii de schi, 130 euro/două ore de instructaj privat.

Relaxarea pe munte

După o zi de schi, cele 30 de cabane-restaurant şi après-ski-uri oferă meniuri atât de încărcate, încât garantez că nu poţi mânca tot ce ţi se pune pe masă. Dacă ceri felul întâi, felul doi, desert şi băuturi, va fi mai mult decât suficient ca să nu mai poţi coborî pe schiuri, ci cu telegondola… Bineînţeles, mâncărurile sunt aproape în totalitate regionale, aşa că prânzul pe pârtie poate fi cel mai bun mod de a afla gustul Tirolului. Recomand în acest sens berea nefiltrată (adică „weiss”) şi vestită Schmarr’n, un fel de clătită bătută cu care tirolienii se mândresc nevoie mare.

Jos, în staţiune, skibus-ul (gratuit) te duce aproape de orice hotel. După-amiaza ţi-o poţi petrece în faimosul Freizeit Arena Solden, un centru spa impresionant că proporţii şi servicii, care include saună, solar, fitness, terenuri de tenis, piscine, bowling şi echipament sportiv pentru fiecare dintre acestea. Intrarea costă 10 euro pentru adulţi, 5 euro pentru copii. Un alt centru spa, poate mai important decât toate la un loc, este Aqua Dome, din satul Längenfeld, la 20 de minute de Solden. E o capodoperă de arhitectură futuristă, cu facilităţi spa care întrec orice imaginaţie: piscine exterioare suspendate, cu hidromasaj şi apă termală la 36 de grade, saună cu arome florale, saună finlandeză cu vedere spre munţi, saloane de tratament pentru cupluri, masaj, spa pentru copii, fitness, duşuri minerale, împachetări cu nămol etc. Preţul unei zile variază de la 40 la 95 euro, în funcţie de servicii.

Cât despre viaţa de noapte din Solden, aici lista e lungă şi începe cu Fire & Ice, Mogul Bar and Music, The Lucky Shag, Black & Orange Rockbar, Katapult etc. Atenţie la preţuri, nu sunt nici pe departe cele din après-ski-uri.

Scris de: Florian-Rareş Tileagă