Schiul de performanţă şi slalomul uriaş au înregistrat un progres semnificativ în cursul anilor ’90. Odată cu modificările aduse echipamentului s-au îmbunătăţit şi rezultatele sportivilor, iar competiţiile au devenit mai strânse. Despre toate aceste aspecte am discutat cu Stephan Eberharter – deţinător a şapte medalii olimpice la schi alpin – într-un interviu acordat ediţiei prinţ SkiPass Magazine.
Cristian Popa: Când aţi făcut primii paşi pe schiuri şi cum au arătat în cazul dumneavoastră zorii carierei?
Stephan Eberharter: Aveam patru ani când mi-au fost puse pentru prima dată schiurile în picioare. Vremea grădiniţei! Primul şi cel mai bun antrenor pe care l-am avut vreodată a fost, evident, tatăl meu, care m-a îndreptat spre sport. Fără să mă împingă vreodată de la spate, dar cu fermitate şi dedicaţie. La început a fost vorba doar de distracţie şi plăcerea de a face sport. Mai departe a fost treaba mea să muncesc pentru a deveni un schior competitiv. Mi-am dorit această viaţă! A urmat o carieră plină, cu multe victorii, dar şi cu probleme, în anii ‘90. Am avut, prin urmare, momente extraordinare, dar şi unele despre care nu pot să spun acelaşi lucru… Dar, până la urmă, toate fac parte din viaţă mea. Gândind retrospectiv nu îmi pare rău pentru niciuna dintre experienţele prin care am trecut.
Cristian Popa: Nu aţi fost ferit de accidentări. Din această cauză aţi ratat chiar Olimpiada din 1994 (Lillehammer, Norvegia) şi un întreg sezon de Cupa Mondială. Întreaga dumneavoastră carieră a fost pusă în discuţie, cum poţi reveni în frunte dintr-o asemenea situaţie?
Stephan Eberharter: Trebuie să îţi oferi destul timp pentru recuperare! Apoi începe munca dificilă pentru recâştigarea formei. SkiPass: Cum apreciaţi evoluţia schiului alpin în ultimii douăzeci de ani? Între timp s-a modificat dramatic şi forma schiurilor. Putem vorbi despre „o revoluţie” în schiul alpin? Stephan Eberharter: Evoluţia poate fi văzută în toate domeniile de activitate, deci şi în sport. E logic, privind nivelul la care a ajuns schiul în ziua de azi. Din punctul meu de vedere a fost o evoluţie normală. Referitor la echipament, gândiţi-va că am debutat în slalomul uriaş pe schiuri de 210 cm lungime şi în zece ani am ajuns la 190 cm, dar nu aş numi asta „o revoluţie”, ci o cale firească.
Cristian Popa: Care dintre disciplinele schiului alpin a avut cele mai mari foloase din introducerea schiurilor “carv” (mai scurte, cu tăietura pronunţată)?
Stephan Eberharter: Din câte îmi amintesc, totul a început la Jocurile Olimpice din 1992, de la Albertville (Franţa). Finn Jage (Finn Christian “Finken” Jagge, Norvegia, a câştigat aurul la JO de la Albertville, acesta fiind şi momentul culminant al carierei sale – n.r.) a fost unul dintre primii schiori din circuit care au folosit schiuri mai scurte şi atunci şi acolo toţi ceilalţi am cam înţeles că acesta este viitorul. La început au fost adoptate în competiţiile de slalom (slalom special – n.r.) pentru că aproximativ doi ani mai târziu să fie preluate şi în slalomul uriaş – cel puţin aşa îmi amintesc, a trecut ceva vreme… Eu le-am încercat pentru prima dată în 1995, la probele de slalom uriaş. Aveau 206 cm!
Cristian Popa: Deţineţi un loc absolut special în istoria competiţiilor de coborâre cu victoria de legendă din 2004 de la Kitzbuhel (Stephan Eberharter a câştigat acea cursă, devansându-l pe urmăritorul său, americanul Daron Rahlves, cu nu mai puţin de 1,21 secunde, echivalentul a 43 de metri la viteză medie de 130 km/h – n.r.). Ce s-a întâmplat acolo?
Stephan Eberharter: Cumva am simţit de la început că 2004 ar putea fi ultimul meu sezon în circuitul Cupei Mondiale. Și îmi doream enorm să mai câştig odată la Kitz! Apoi a urmat „Ziua perfectă”: o vreme extraordinară, un traseu extraordinar, o formă extraordinară plus 45.000 de oameni care au venit să vadă acea cursă. Am riscat totul şi la final s-a dovedit că a funcţionat de minune! Pot spune că a fost aproape o cursa perfectă!
Cristian Popa: V-aţi şi retras în acel an, 2004. Care a fost viaţă dumneavoastră după încheierea carierei de mare performanţă?
Stephan Eberharter: Astăzi îmi trăiesc statutul de persoană privată alături de familia mea dragă, fără a mai fi implicat în industria acestui sport. SkiPass: Şi un cuvânt de la o legendă a schiului alpin pentru sportivii de azi? Stephan Eberharter: Le transmit cele mai bune urări! Și feriţi-va de accidentări!
Carte de vizită
Dată naşterii: 24 martie 1969
Locul naşterii: Brixlegg, Tyrol
Debut în Cupa Mondială: A debutat la 20 de ani, în 1990, încheind sezonul pe locul 32, pentru ca anul următor să ajungă pe locul 2 în clasamentul probei de slalom super-uriaş şi să îşi adjudece două medalii de aur la Campionatele Mondiale (Saalbach, Austria, super G şi combinată). Din cauza unui lanţ de accidentări Eberharter a pierdut titlul şi chiar Naţionala Austriei, revenind în competiţii abia în sezonul 1997/1998. S-a retras din circuitul profesionist la finalul sezonului 2003/2004 cu 29 de victorii în Cupa Mondială şi două titluri de sportiv al anului în Austria (1991 & 2002). S-a afirmat ca specialist în probele de coborâre şi super G, probe la care a şi adunat majoritatea victoriilor carierei.
Performanţe Dublu campion absolut de Cupa Mondială (2001/2002, 2002/2003) şi 5 titluri de campion de disciplină. Patru medalii de Campion Mondial (aur la Saalbach 1991 la super G şi combinată, argint 2001 super G la St. Antonn şi din nou aur la super G în 2003 la St. Moritz). Patru medalii olimpice (argint la slalom uriaş la J.O. Nagano 1998 şi, după 14 ani, trei medalii la J.O. de la Salt Lake City: bronz la coborâre, argint la super G şi aur la slalom uriaş).
Scris de: Cristian Popa
Ski&Outdoor Magazine este un proiect independent, care nu aparține niciunui trust și care se finanțează doar prin eforturi proprii, iar spațiile de publicitate sunt limitate.
Dacă îți place proiectul nostru și împărtășești aceleași valori, poți contribui și tu.
Susțin Ski&Outdoor Magazine
