Mihnea Prundeanu – ghid pe Mont Blanc. Când pasiunea devine meserie

Mihnea Prundeanu este un tânăr alpinist care și-a îndeplinit un mare vis: acela de a deveni ghid montan atestat internațional. Acum lucrează ca și ghid în stațiunea franceză Chamonix, unde ghidează turiști din toată lumea și face ascensiuni în special pe vârful Mont Blanc. Citiți un interviu in exclusivitate pentru ski-outdoor.ro realizat de Dan Izvoreanu.

Dan Izvoreanu: Cum ai ajuns să lucrezi că ghid montan la Chamonix? Ți-ai dorit în mod special sau a fost o întâmplare?

Mihnea Prundeanu: Pot spune că mi-am dorit în mod special, merg la Chamonix la cățărat dar și pentru a face alpinism din anul 2007. Atunci am fost prima dată și de atunci, aproape în fiecare an, am reușit să fac câte o excursie în zona Mont Blancului. Ulterior, am devenit ghid montan în România, dar potrivit legislației românești puteam să ghidez ture montane doar la noi în țară și pentru că mergeam destul de des în Alpi și eram familiarizat cu zona, mi-am dorit să pot să lucrez legal că și ghid montan în afară țării. A fost un vis mai vechi și împreună cu prietenul meu Cosmin Andron care își dorea cam același lucru, am reușit să ne înscriem într-un program internațional de formare de ghizi montani dedicat  Europei de Est. Am devenit cursant și 3 ani mai târziu am reușit să iau cu brio toate examenele și să obțin diploma finală de ghid montan internațional.

Dan Izvoreanu: Care este diferența între un ghid montan cu atestat internațional și un ghid montan din România?

Mihnea Prundeanu: Aș spune că prima diferența este nivelul de școlarizare. Școala noastră de ghizi internaționali a durat 3 ani, cu mult mai multe ore de curs, în jur de 1000 de ore, am avut foarte multe cursuri practice împărțite pe module. În România cursul este adaptat munților de aici și ghidajul montan nu este o meserie în sine, ci doar o specializare la meseria de ghid turistic național. Acolo, pe lângă orele de curs este vorba și de standard și, în plus, există niște regulamente foarte stricte la nivel internațional privind practicarea ghidajului montan. La admiterea pentru acest curs, CV-ul personal privind experiența montană trebuie să fie deja foarte bogat. În plus, nu poți practica la nivel internațional dacă nu ai o asigurare profesională. De asemenea, diploma pe care o obții la finalului cursului este o diplomă universitară de stat franceză, recunoscută de Ministerul Tineretului și Sportului din Franța.

Dan Izvoreanu: Hai să revenim la activitatea ta de ghid la Chamonix. Practic ce faci?

Mihnea Prundeanu: Ca și ghizi montani, suntem pregătiți să acoperim o paletă cât mai largă de trasee, dar pot să recunosc că una dintre turele cele mai căutate de turiști este ascensiunea pe Mont Blanc. Este și cea mai interesantă dintre toate, deoarece chiar dacă am urcat vârful de 15-16 ori până acum, de fiecare  dată găsim noi provocări, mai ales în ceea ce privește aglomerația de pe traseu și rezolvarea cazării la unul dintre refugiile de acolo.

Dan Izvoreanu: Când ai fost ultima dată?

Mihnea Prundeanu: La jumătatea lunii septembrie (2019).

Dan Izvoreanu: Pe câte rute urci Mont Blancul?

Mihnea Prundeanu: Până acum cred că am urcat pe 3 rute diferite. Ruta clasică din Italia, ruta celor 3 vârfuri din Franța și de cele mai multe ori ruta clasică de la refugiul Gouter. Pe lângă aceste ture mai facem destul de multe ture de inițiere în alpinism, ducem turiști pe ghețari, facem cursuri de inițiere în folosirea colțarilor și pioletului, avem și ture de alpinism și cățărare pe stancă. Sunt trasee clasice foarte cunoscute în zona Mont Blanc, deschise de alpiniști celebri. Cei care sunt pasionați de alpinism își doresc cu precădere să urce aceste rute istorice și celebre. Pe lângă asta, mergem cu turiști și în Elveția, în zona Matterhorn, o destinație foarte cerută în ultimul timp.

Dan Izvoreanu: Spune-mi te rog dacă efectul încălzirii globale este chiar atât de mare asupra ghețarilor de pe Mont Blanc.

Mihnea Prundeanu: Da. Este evidentă o schimbare la nivel climatic și aș putea spune că o observ și din perspectiva unui om care merge acolo de peste 10 ani. Din 2007 și până acum am văzut schimbări destul de mari la nivelul ghețarilor. Cred că 2014-2015 au fost ultimele sezoane cu condiții bune de cățărare pe gheață. În ultima vreme stăm și vânăm perioade lungi de timp ca să mai apară gheață pe unele trasee. Pe de altă parte, ghețarii mari s-au retras destul de mult, au lăsat în urmă lor multe morene cu stancă friabilă care produc multe căderi de pietre. A crescut destul de mult pericolul legat de căderile de pietre pe timpul verii în zonele înalte. În plus, în zona Grand Paradiso au fost modificate foarte multe rute din cauza crevaselor care se lărgesc de la an la an. Dacă petreci mult timp în zonă, nu ai cum să nu observi aceste schimbări. Pentru cei care revin după câțiva ani în zonă, este șocant să vadă ce schimbări mari s-au produs între timp.

Dan Izvoreanu: Crește numărul de turiști?

Mihnea Prundeanu: Da. Este un trend la nivel internațional pentru activitățile outdoor și pot să spun că în zona Alpilor este evidentă o creștere a numărului de turiști de la an la an.

Dan Izvoreanu: Mai sunt și alți români acolo care practică aceeași meserie ca și tine?

Mihnea Prundeanu: Suntem 6 români atestați ca și ghizi internaționali și încă un român care este aspirant și care sper că va absolvi cu brio în acest an.

Dan Izvoreanu: Nu e plictisitor să faci același traseu de foarte multe ori?

Mihnea Prundeanu: Nu, nu este, pentru că una dintre principalele mele calități ca și ghid este aceea de a mă adapta în funcție de grupul cu care merg pe un traseu. Chiar dacă am urcat Mont Blanc de 15 ori, de fiecare dată este diferit.

Dan Izvoreanu: De regulă cu câți turiști urci pe un traseu?

Mihnea Prundeanu: Cu cât traseul este mai tehnic cu atât raportul este de 1 la 1. Adică un ghid cu un turist. Dacă traseul este mai ușor, atunci poți merge și cu mai mulți clienți. 2 maxim 3.  Principala preocupare este siguranța clientului.

Dan Izvoreanu: Care este cea mai mare satisfacție în meseria asta?

Mihnea Prundeanu: Cea mai mare satisfacție este că pot fi aproape de munte chiar și când lucrez și că mă simt în permanență pregătit. Petrec peste 200 de zile pe an făcând alpinism, trekking sau ski și atunci munții îmi sunt accesibili tot timpul.

Interviu realizat de Dan Izvoreanu