Proiecția – în cadrul ultimei ediții a festivalului de film montan de la Brașov (Alpin Film Festival) – a filmului elvețian The Silk Snow – To The Origins Of Skiing mi-a stârnit curiozitatea să explorez “potecile” istoriei legate de munte. Mai precis, am încercat o incursiune în, hai să-i spunem “arheologia” schiului, și am descoperit povești fascinante într-un slalom care m-a încântat.
Nu este un studiu istoric sau vreo “teză” pretențioasă, ci doar o cronică a unei călătorii printre poveștile acestui sport minunat.
La început a fost cuvântul…“skíð” – un vechi cuvânt norvegian, probabil din “norse”, una din primele forme de limbi scrise din ramurile lingvistice din zona scandinavă, și care ar însemna “bucată de lemn tăiată dintr-un buștean de foc”. Probabil din greșeală, un viking înfrigurat a tăiat mai cu elan un buștean din care s-a desprins o bucată de lemn mai îngustă pe care o fi alunecat ca pe o coajă de banană și o fi spus cu năduf: ”fir-ai tu să fii de… skíð!”
Un alt termen din aceeași limbă veche norse – “Skidh” – se referă, după alți lingviști, la ceea ce noi numim rachete sau bocanci care permit mersul pe zăpadă. Mai există și variante în care acest cuvânt ar fi o acțiune: a despica/a sparge zăpada.
Lucrurile devin mai complicate când vorbim de primele semne din istorie care ar semăna cu – hai să-i spunem deocamdată – “alunecarea pe zăpadă”. Revin la filmul despre care vă vorbeam și în care cercetătorii și arheologii au găsit lângă lacul Sindor din Rusia schiuri vechi de peste 8000 de ani! Sunt până la această oră cele mai vechi schiuri găsite, deși nu este foarte clar încă dacă erau folosite pentru alunecarea sau deplasarea pe zăpadă. Se presupune că practicarea schiului ar fi însă mult mult mai veche, ajungând până în perioada neolitică. Și în peșterile din Altai, în Asia Centrală, au fost descoperite desene rupestre cu vânători urmărind prada de pe niște plăci de lemn.
Când nu ieșeau la schi, strămoșii noștri stăteau la cald și pictau. Așa avem reprezentații în peșteri ale unor siluete aflate pe “ceva” care seamănă cu schiurile de azi. Cele mai cunoscute sunt cele descoperite în insulele norvegiene și care datează de peste 4500 de ani. În Suedia avem cea mai clară dovadă a unor “perechi de schiuri” scurte și late, datate de acum 4700 de ani. Arheologii vorbesc de trei tipuri de schiuri cunoscute, în funcție de regiunea geografică: tipul arctic – plăci de lemn scurte, lungi de 150 cm și late de 20 cm, acoperite uneori de o dublură de piele, specific zonei Laponiei și Siberiei. În Scandinavia, schiurile erau drepte, mai scurte, utilizate pentru a putea parcurge distanțe mari pe un teren plat în viteză, așa-zisul tip nordic. Există și tipul meridional, care aveau o scobitură în care intra piciorul, specific din zona țărilor baltice până în Slovenia.
Astfel, răspunsul la întrebarea “unde a apărut prima oară schiul?” nu este ușor, iar cercetătorii dezbat și își înfruntă teoriile, una privilegiind Scandinavia, alta zona muntoasă a Asiei Centrale.
Ce este clar, oriunde s-ar fi născut acestea, folosirea schiurilor era specifică anumitor regiuni geografice unde exista o nevoie de a se deplasa în condiții particulare.
Chinezii au scrieri care se referă la schiul vechi de 2200 de ani. Iar dacă ne apropiem de antichitate, există referințe despre această activitate la Herodot (secolul V A.C).
Scopul mersului pe schiuri în vremurile de demult era unul practic, pentru deplasare, la vânat și, evident, în scop militar pentru o deplasare rapidă.
Ne-au rămas de la chinezi și documente scrise din provincia Jilin (nord-estul Chinei), care, în cronicile dinastiei Han, menționează practicarea schiului și în scop recreativ.
Un anume Procope de Césarée, istoric bizantin, a scris în anul 565 « De origine Actibusque Gotorum” (Despre originea și acțiunile Goților). Scrierea menționeazăo populație de “finlandezi care alunecă”, care se deplasează pe plăci de lemn și care “sunt capabili să apară și dispară într-un loc cu iuțeala fulgerului. Îndemânarea și suplețea lor pe schiuri le permite să atace și să se retragă în securitate și viteză“. Mai spre “zilele noastre”, adică în evul mediu, avem și prima mențiune a unui concurs, în anul 1050. Cum în acea perioadă cronicile erau mai ales militare, referitoare la bătălii și personaje legendare, avem relatări în care descoperim importanța utilizării schiului în campanile militare. Una dintre cele mai cunoscute legende care a stat și la baza unei curse foarte cunoscute și azi în Norvegia, între Rena si Lillehamer (54 km), este cea a regelui Hakoon II care, în 1206, temându-se pentru viața moștenitorului nou-născut, în timpul unui război civil, l-a trimis pe acesta la loc sigur cu ajutorul a doi slujitori care au parcurs pe schiuri distanța între cele două orașe. Astăzi, cei care participă la această cursă trebuie să poarte în spate un sac în greutate de 3,4 kg care simbolizează greutatea prințului moștenitor. La fel, una dintre cele mai cunoscute curse de schi fond din lume are loc în Suedia începând cu anul 1922 și are o lungime de 90 de km. Este un fel de echivalent al maratonului inspirat din legenda regelui Gustave Vasa (1496 – 1560).
Am descoperit și alte povești fascinante care mi-au deschis apetitul pentru a studia istoria schiului, evident la nivel de amator, de pasionat și de om dornic să știe care este saga acestui sport minunat. Cumva, în evul mediu, povestea schiului a căzut în uitare, existând destul de puține referințe din acea perioadă. Ce am mai găsit interesant din perioda evului mediu este o cronică a războiului dintre danezi și suedezi din 1564, care menționează existența a peste 4000 de soldați schiori. Există multe mărturii despre utilizarea schiurilor în campaniile militare din evul mediu și în cronicile vecinilor noștri ruși. Mă opresc la evul mediu, cu promisiunea de a reveni, pentru că poveștile sunt uluitoare câteodată.
Dacă v-au plăcut, sunt încântat și am să mai vin cu un sac de istorii, care îmi doresc să vă stârnească să aflați și mai multe despre istoria schiului.
Descoperă mai multe materiale interesante despre schi și activități outdoor în revistele Ski Magazine și Outdoor Magazine. Le găsești aici.
Scris de: Dan Burlac – director Alpin Film Festival
Ski&Outdoor Magazine este un proiect independent, care nu aparține niciunui trust și care se finanțează doar prin eforturi proprii, iar spațiile de publicitate sunt limitate.
Dacă îți place proiectul nostru și împărtășești aceleași valori, poți contribui și tu.
Susțin Ski&Outdoor Magazine
