Trebuie stabilit un lucru de la bun început: Sella Ronda nu este despre schi. Sau, mă rog, nu este neapărat despre schi. Această concluzie am tras-o într-una dintre cele mai fermecătoare căbănuțe în care am poposit până acum, situată în Val Gardena, pe albastra lungă care coboară din Passo Sella către Selva.
Ritmul s-a schimbat apoi ceva mai jos, de fapt am ajuns în eleganta stațiune coborând o neagră nervoasă. Dar pe terasa acelui chalet, încălzit de soare și de prezența prietenilor, cu imensul masiv Sella într-o parte și spectaculosul munte Sassolungo în cealaltă parte, eram în slow-ski mood și mi-era nespus de bine.
Sella Ronda e o călătorie, iar schiul reprezintă doar mijlocul minunat prin care parcurgi acest drum inițiatic. Da, cred sincer că are valoare inițiatică. Pe de-o parte, Masivul Sella sau Gruppo Del Sella concentrează, parcă, toată frumusețea Dolomiților, tot spectacolul oferit de arhitectura inconfundabilă a, probabil, celor mai frumoși munți ai Europei. Pe de altă parte e prilejul de a schia, într-o singură zi, într-o pleiadă de stațiuni legendare și exclusiviste ale Alpilor Italieni. Și poți face asta, chiar dacă o vacanță la Val Gardena, la Alta Badia, Marmolada și așa mai departe, ar reprezenta un efort financiar prea mare pentru tine. Și, în fine, e un tur inițiatic pentru că toți cei nou-veniți în zonă doresc să-l parcurgă. Iar odată ce-au facut-o, își schimbă radical discursul și atitudinea, entuziasmul și curiozitatea noului venit fiind înlocuite de blazarea superioară a celui care „știe”. Nu-i ascultați pe cei care vă spun că nu merită să faceți Sella Ronda. Ei au făcut-o deja și o vor mai face, poate chiar de mai multe ori.
Noi ne-am făcut intrarea pe Sella Ronda pe o neagră destul de aspră, bine încălziți după ce am parcurs în lung un domeniu schiabil superb: Buffaure-Ciampac. Nu trebuie să cheltui enorm pentru a schia în Dolomiți. Am stat în Soraga di Fassa, lângă Moena, cu un pachet turistic super-rezonabil ca preț, oferit de Bobo Ski. Nu am urcat cu mașina pe vale până la Canazei, am preferat să ne oprim la Pozza di Fassa, pentru promisiunea unor pârtii superbe în plus și a unei băi fierbinți în Thermele de acolo după efortul parcurgerii circuitului.
Dar întâlnirea cu Sella rămâne memorabilă pentru mine. Stăteam sus, la startul pârtiei Alba-Ciampac, o pârtie respectabilă și foarte neagră în ciuda numelui și mă uitam peste vale la uriașul din fața mea, încercând să-mi dau seama pe unde merge traseul care-l înconjoară. Sella e un munte masiv, eu îl vedeam de acolo aproape rotund (văzut de sus sau pe hartă are o formă mai complicată, dar nu contează), relativ plat sus și cu pereți verticali pe toate laturile. Pereți în care se regăsesc, cumva, toate turnurile atât de cunoscute ale Dolomiților. Spre acest munte imens în toate sensurile (altitudinea maximă, la vârful Piz Boe este de 3151 de metri) converg cele patru văi Ladine, adăpostind locuri cu nume rezonante în lumea schiului alpin și nu numai: Val Gardena, Val di Fassa, Arraba-Marmolada și Alta Badia. Pentru a-l înconjura, trebuie să treci prin patru pasuri: Passo Val Gardena, Passo Campolongo, Passo Pordoi și Passo Sella.
Patru pasuri înseamnă patru coborâri lungi prin resorturi în care ți-ai dorit toată viața să schiezi. Și cu uriașul Sella lângă tine, care-și dezvăluie treptat noi și noi fețe, noi și noi perspective, care mai de care mai impresionante și spectaculoase. Plus posibilitatea de a devia, de a completa, de a parcurge alte pârtii pe fiecare din cele patru văi. De aceea este, probabil, cel mai cunoscut circuit de schi din lume.
Sella Ronda se poate parcurge în ambele sensuri: în sensul orar este varianta portocalie, în cel anti-orar este varianta verde. Noi am ales varianta portocalie, ceva mai sportivă, cu mai multe pârtii roșii, pe care am mai completat-o cu niște negre pe ici, pe colo. Dar parcă tot coborârile lungi și ușoare, care-ți dau timp să admiri peisajul și să te bucuri că ești acolo, definesc cel mai bine Sella Ronda. Oricum, indiferent ce variantă alegeți, veți avea parte de minimum 40 de kilometri de drum, din care cel puțin 26 de kilometri de pârtii (restul sunt pe cabluri). Spun „cel puțin”, pentru că Sella Ronda e adaptabilă, completabilă, personalizabilă. Practic, ai la dispoziție peste 500 de kilometri de pârtie. Ai, deci, circuitul pe care ți-l dorești (și pe care ești capabil să îl parcurgi).
Cum spuneam de la început, tura marcată nu cuprinde cele mai provocatoare pârtii din domeniile schiabile pe care le străbate. Dar nimic nu te oprește să te abați, să cauți pârtiile pe care ți-ai dorit întotdeauna să schiezi. Doar ceasul îți este inamic aici, căci trebuie să revii în punctul din care ai plecat până se închid instalațiile de transport pe cablu. Dar pentru cei sportivi, rapizi și cu o bună condiție fizică, care se și trezesc de dimineață, posibilitățile sunt aproape nelimitate.
În plus, poți folosi Sella Ronda ca pe o oportunitate de a ajunge să schiezi pe cele mai celebre pârtii din Dolomiți, chiar dacă ți-ai luat un sejur într-o zonă mai puțin exclusivistă. Nimeni nu te obligă să parcurgi tot circuitul. Poți pleca dimineață către Val Gardena, de exemplu, pe marcajul portocaliu, să schiezi aproape toată ziua acolo, apoi să te întorci pe marcajul verde. Sau orice altă variantă de acest fel. Dar astea sunt deja pentru inițiați. Și ca să intri în această categorie, trebuie să faci întregul circuit, măcar o dată. Cu siguranță, nu vei regreta.
Text și foto: Andrei Huțanu
Ski&Outdoor Magazine este un proiect independent, care nu aparține niciunui trust și care se finanțează doar prin eforturi proprii, iar spațiile de publicitate sunt limitate.
Dacă îți place proiectul nostru și împărtășești aceleași valori, poți contribui și tu.
Susțin Ski&Outdoor Magazine