Auzisem de mult de această stațiune situată la o aruncătură de băț de Miercurea Ciuc, iar în iarna asta am ajuns acolo pe final de sezon, la ceas de seară, deodată cu o ninsoare zdravănă urmată de un ger serios – pe rețetă secuiască.
Prima surpriză m-a întâmpinat chiar de la intrarea în stațiune: în spatele hotelui Castor la care am stat, se află una din cele trei piste de schi fond și biatlon din țară, unde se antrenează și lotul național al României. Eva Tofalvi, care a reprezentat România la șase olimpiade de iarnă, ține aici antrenamente.
După o cină copioasă și un somn bun, am pornit la descoperit domeniul de schi din Harghita Băi. Numele stațiunii aflate la circa 1300 de metri altitudine se datorează fie izvoarelor minerale și mofetelor cu efecte terapeutice care au pus în secolul XIX acest loc pe hartă, fie minei de caolin – acum închisă – din zonă. Oricare ar fi originea numelui, stațiunea a crescut treptat și în prezent sunt câteva sute de locuri de cazare la hoteluri și pensiuni, completate de casele de vacanță ale celor din zona Miercurea Ciuc. Sunt de asemenea mai multe restaurante și apres ski-uri; noi am mâncat excelent atât la Hotel Castor – unde rețetele tradiționale sunt reinterpretate cu influențe din gastronomia internațională – cât și la Cabana Piatra Bufniței, aflată chiar lângă pârtii.
În Harghita Băi sunt trei instalații de teleschi și cinci pârtii albastre, roșii și negre cu o lungime totală de 3 kilometri. La prima vizită, e nevoie de un pic de atenție la orientare, pentru că cele trei instalații sunt la distanță destul de mare una de cealaltă, fiind conectate printr-o rețea de pârtii de legătură, așa cum se vede în imaginea de mai jos. Practic, din vârful fiecărei instalații, ai opțiunea de a coborî pârtia aferentă sau de a accesa instalația vecină pe un drum de legătură.
Pârtia Csipike este prima la rând cum intri pe domeniu și este destinată inițierii, având circa 300 de metri lungime și lățimea de 35 de metri. Aici activează școlile de schi, domeniul fiind foarte popular în special în rândul familiilor – pe lângă localnici, am văzut aici multe plăcuțe de înmatriculare din Galați, Vrancea, Brăila și Buzău.
Din vârful pârtiei Csipike începe și drumul de legătură spre următoarea pârtie – Miklós. Deși are doar 315 metri lungime și este clasificată ca roșie, pârtia Miklós îți pune serios picioarele la treabă și sângele în mișcare, pentru că are o pantă ideală pentru carving. De altfel, aici se țin majoritatea concursurilor de slalom.
Din vârful pârtiei Miklos, ai varianta să faci dreapta pentru a reveni în stațiune sau stânga pentru a ajunge la capătul domeniului – la pârtiile Kossuth. Cele trei pârtii Kossuth – o albastră de 930 de metri, o roșie de 785 de metri și o neagră de 650 de metri – sunt deservite de același teleschi. Ne-am simțit excelent pe pârtiile Kossuth, acestea având un relief foarte plăcut și peisaje largi.
Din vârful domeniului ai varianta să faci o plimbare de circa 350 de metri pe schiuri de tură – sau pe jos când condițiile o permit – spre stânca Kossuth, un promontoriu de piatră de unde ai vederi panoramice spre Munții Ciucului și Hășmașului. O altă variantă de tură pe schiuri este urcarea spre zona vârfurilor de circa 1700 de metri Piatra Bufniței și Harghita Ciceu, aflate la nord-vest față de stațiune.
Alte variante de petrecere a timpului în afara pârtiilor sunt patinoarul amenajat pe micuțul stadion din stațiune, sau cele trei trasee de tubing din apropierea pârtiei Csipike.
Text: Iancu Verdeș
Foto: Iancu Verdeș, Andrei Huțanu, Visit Harghita
Ski&Outdoor Magazine este un proiect independent, care nu aparține niciunui trust și care se finanțează doar prin eforturi proprii, iar spațiile de publicitate sunt limitate.
Dacă îți place proiectul nostru și împărtășești aceleași valori, poți contribui și tu.
Susțin Ski&Outdoor Magazine
