Toma Coconea. Povestea unui ‘zburător’

Toma Coconea, singurul sportiv care a participat la toate edițiile X-Alpes, se pregătește pentru competiția aniversară din 2021. Anul viitor va avea loc cel de-al zecelea concurs, iar Toma spune vrea să se pregătească mai intens ca oricând. Invitat la emisiunea OUTDOOR live, el a povestit cu Vasile Cipcigan despre primul zbor, planuri de viitor și experiențele avute la X-Alpes. Cea mai dură competiție de aventură din lume, presupune parcurgerea a 1.000 de kilometri în zbor și pe jos, în cel mai scurt timp, de la Salzburg la Monaco.

Vasile Cipcigan: Deși ne știm, până să fac această emisiune, știam puține despre începuturile tale. De la boxer de performanță la parapantist, cam lung drumul, nu?!

Toma Coconea: Doar când treci prin viață cu bune și cu rele, cu greutăți, te călești și apreciezi mai mult tot ce e în jurul tău și ești motivate. În adolescență, la liceu, eram la seral. Am lucrat la o întreprindere mineră în adolescență și în weekenduri urcam la munte, la un club de orientare turistică și de acolo a și plecat nebunia mea. Am avut norocul și șansa, prin președintele nostru de club, cabanier. El a primit niște francezi la noi, după Revoluție, și le-au plăcut de noi, mi-au arătat cu parapanta lucrurile de început. Au lăsat niște parapante ca donație și de acolo a început pionieratul. Legat de box, în perioada aceea sportivii erau scoși mai ușor din producție și am avut șansa să fiu un bun sportiv. Cam doi ani am fost boxer profesionist și am avut mai mult timp de munte. Dar tot timpul am avut aplecare mai mult pentru munte, pentru alergare montană, pentru orientare. La mină, mă trezeam la 4 dimineața și scăpam la ora 14.00 de la service. De acolo plecam la box, la antrenamente, apoi la seral. Seara făceam și de 2 ori pe săptămână dansuri modern. Eram într-o activitate continuă.

Vasile Cipcigan: Ai căutat de mic libertatea. Ce înseamnă acest cuvânt pentru tine?

Toma Coconea: Libertatea înseamnă în primul rând să îți găsești înclinarea și să fii încăpățânat și să nu renunți. Chiar dacă am avut accidente, eu mi-ai dorit foarte mult să zbor cu parapanta și mi-am urmat visul. Iar acum mi-am făcut casă în locul de unde am decolat prima dată.

Vasile Cipcigan: Cum a fost prima ta zi de zbor?

Toma CoconeaA fost chiar în poieniță, cum spuneam noi, unde am și cabana, sub telescaun. Era un bolovan unde ne întâlneam și stăteam cu chitara și la picnic. Acolo făceam mai mult aruncări cu parapanta, ne săltam 10-20 de metri și alergam. A rămas o vorbă celebră de la nea Liviu “Aleargă, ghiolbane!”. Asta era o încurajare părintească. Am reușit să mă salt și țin minte și acum emoții pe care le-am avut în minutul acela cât am plutit în jos. Am apucat să fac un mic viraj să nu intru în fire și în pădure. Apoi am făcut cred 2 minute în sus în alergare, fericit să mai întind o dată parapanta și să decolez. Țin minte că prima decolare mi-a ieșit din prima, apoi m-am chinuit puțin până mi-a ieșit din nou. Dar cu încăpățânare și perseverență am mers mai departe.

Vasile Cipcigan: La începutul anilor ’90 ai început să zbori, iar în 2003 a fost primul X-Alpes. Cum ai ajuns acolo? A fost ceva extraordinar pentru noi ca un român să ajungă la una dintre cele mai mari competiții din lume.

Toma Coconea: Eu am început perioada competițională în România în ’94 la concursuri de durată și de punct fix. Mai apoi, ne-am înmulțit și s-au făcut niște campioante naționale. Am fost campion național. După ce ne-am îmbunătățit echipamentele, în 2000, am participat la primul campionat de parapantă, la o etapă mondială, în Italia. În 2003, un prieten de-al meu Mihnea descoperise anunțul cu X-Alpes și mi-a zis că mi-ar veni ca o mănușă. În iarnă am fost la un festival în Germania, am cunoscut o parte din organizatori. Mi-au văzut dorința, au început să mă urmărească, dar nu credeam că voi fi selectat. La prima selecție au fost aleși 17 piloți din întreaga lume și pe 14 aprilie, când a fost făcută preselecția m-a sunat Mihnea și mi-a spus: “Tomi, ești nebun?! Ești pe listă!”. Acesta a fost începutul. Apoi am început să studiez partea de Alpi, am fost la un mic antrenament. Am avut noroc că zona din Parâng m-a călit. E o zonă bună de zbor, dar și schimbările atmosferice sunt destul de bruște. În 14 iulie, de Ziua Franței, s-a dat startul. Pe Euro News se transmitea că 17 piloți pleacă într-un proiect care va fi sau nu posibil. Am luat startul, unul foarte spectaculos, pe care nu o să-l uit niciodată. Seara, după ce am aterizat aproape de Zell am See, m-a sunat suporterul foarte entuziasmat și fericit și mi-a zis că sunt în primii 3. În momentul acela a început încrederea în mine și motivația să merg și să lupt mai departe. Am și uitat cu cine concurez.

Vasile Cipcigan: Competiția se termină la Monaco, pe plajă. Cum e să închei o astfel de competiție?

Toma Coconea: Din clipa în care iau startul motivația e să ajungi pe plajă, pe salteaua aceea pe care aterizăm. E o descătușare și un vis împlinit pentru oricare dintre atleți. Să termini cursa e o victorie. Eu în 2007 am fost la un pas să câștig. Am avut o deviere în penultima zi și mi-a luat ceva timp să recuperez. Am mers toată noaptea să recuperez greșeala. Înainte cu 30 de km de Monaco, am dormit mai mult de cât mai fi vrut. Au venit suporterii să ne trezească. După 14 zile de cursă am luat bătaie la o jumătate de oră. A fost frustrant, dar m-am împăcat cu greșeala făcută. Am rămas cu gândul că trebuie să îmi iau revanșa, să câștig o ediție.

Vasile Cipcigan: Asta va fi anul viitor?

Toma Coconea: Nu știu ce va fi. Dar clar, vreau să mă duc motivat și să fac o cursă frumoasă. Nu ca să mă laud, dar mă mândresc cu o distincție pe care am primit-o în 2007, am fost premiat chiar de prințul Albert și declarat, singurul până acul. X-Alpes Man, Omul Alpilor, și asta mi-a rămas și a fost ca o recompense pentru ce mi s-a întâmplat. Cursa asta e o luptă psihică și fizică. Trebuie să iubești ce faci, pentru că altfel vei claca. Trebuie să treci peste durere.

Vasile Cipcigan: Când organizezi în România un eveniment asemănător cu X-Alpes?

Toma Coconea: Am lucrat cu echipa la un proiect și încă nu știm când o să-l demarăm. Am făcut traversarea Carpaților în bivuac și aș avea asta ca proiect. Ar ajuta o astfel de competiție și la imaginea României, pentru că avem o țară frumoasă și niște versanți deosebiți. Ca proiect, m-am gândit să dau startul din Piața Sfatului din Brașov, să mă duc până la Cazanale Dunării și să mă întorc pe partea sudică. Asta e un exemplu, pe care l-am făcut și fizic. Sunt mai multe proiecte.

Vasile Cipcigan: Unde ți-a plăcut să zbori cel mai mult?

Toma Coconea: În multe locuri. Îmi plac Alpii, pe care îi și cunosc foarte bine. În Himalaya mi-a plăcut foarte mult să zbor cu vulturii himalaieni. Acolo am descoperit să acei vulturi nu au un cuib stabil și zboară cross-country ca și noi. Zburam kilometric întregi cu ei și e ceva spectaculos să zbori cu 15-20 de vulturi lângă tine. Ei vroiau să se așeze pe echipament, trebuia tot timpul să îi sperii. Nu o făceau clar cu răutate, dar ar fi fost destul de periculos să îți atacă parapanta. În Nepal am stat în 2012-2013, opt luni. Acolo am și zburat la o companie de tandemuri și m-am antrenat foarte mult. În Pirinei, în Africa, în multe locuri am fost. Sfatul meu pentru toți este să visăm mai mult decât credem că putem să facem și cu siguranță vom reuși. Eu mă simt un om liber și nu aș putea renunța la ce fac!

Urmărește întreaga emisiune OUTDOOR live cu Vasile Cipcigan și Toma Coconea, aici.

Interviu realizat de Vasile Cipcigan

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *