Două zile prin liniştea roz a Munţilor Rodnei

Muntii Rodnei | OUTDOOR Magazine

Stăm întinși în cort sub Lacul Ştiol din Munții Rodnei, împreună cu vântul rece și subțire care se infiltrează, ca un musafir nedorit, prin țesătura cortului, prin sacii de vară, prin cele trei rânduri de haine și ne face să ne sucim și să dârdâim toată noaptea. Dimineața vine ca o izbăvire, iar cafeaua ne pune aproximativ în funcțiune. Încărcăm iar rucsacii și pornim, sub un cer învârtoşat, cu nori groşi gonind peste creste, pe urcușul marcat cu bandă albastră spre vârful Pietrosu.

Muntii Rodnei | OUTDOOR Magazine

Marmotele ne studiază din balcoanele lor, florile ne punctează colorat cărarea, harta României se formează și se deformează în conturul lacului Știol, iar noi urcăm fără contenire pe-o potecă încrâncenată. În vârful urcușului mă prăbușesc epuizat, și e nevoie de două sandvichuri și de un sfert de oră de vorbe bune ca să mă pună pe picioare. Apoi, ca tăiată de lama Pietrosului, ceața începe să se despice, dezvăluind imensitatea versanților Rodnei.

Pas mărunt cu pas mărunt, înconjurăm uriaşii Buhăescu, întâi Mare, apoi Mic; ajungem sub vârful Rebra, unde ne regăsim într-o mare parfumată de bujori de munte în plină floare; inspir cu nesaţ parfumul discret de fân, amestecat cu fagure de miere şi cu o scântă de nea al nemărginirii îmbujorate. Două puncte minuscule, disimulate în marea roz, ne simțim frumoși și zăbovim îndelung în soarele amiezei, adunând momentul între pleoape și în suflete.

După încă un vârf – grădină botanică, ajungem la marcajul bandă roșie al crestei principale și la răscrucea de drumuri de la Tarniţa. De aici, florile şi gâzele aproape că dispar, iar drumurile duc la stâne de oi şi vaci. Mai mult ghicim traseul, care continuă peste o pajişte cu urme de ATV-uri. Înconjurăm vârful Cormaia şi coborâm pe valea Pârâului Repede, în căutarea unui izvor. O viperă ne face grăbită loc pe cărare şi găsim izvorul ce însufleţeşte cu clipocitul său întregul versant. Găsim şi o platformă perfectă pentru cort, însă vipera şi urmele de oi ne îndeamnă să continuăm. Urcăm înapoi în creastă şi găsim, lângă şaua La Cărţi, un pridvor cu iarbă moale şi margini îmbujorate, cu vederi regeşti. 

Suntem singuri şi ne odihnim bine pe pridvorul nostru, până când soarele ne îmbrânceşte din cortul încins. Pornim iar pe traseul bandă roșie și intrăm într-un jnepeniş ale cărui ramuri răzleţe mă fac să regret rapid alegerea pantalonilor scurţi. După ce traversăm o vale largă, cu monoliţi ornamentali şi vipere prea adormite ca să se ferească de paşii noştri, cărarea ne poartă înapoi spre creastă, într-o şa în care negociem trecerea cu o turmă de dulăi și cu singura persoană întâlnită în cele două zile pe munte – un cioban cu chef de vorbă. 

După o jumătate de oră de poveşti despre transhumanţă, câini şi oi, pornim iar, spre vârful Puzdrele. Nu este pe traseul de creastă, ci este un ocol de o oră dus-întors, aşa că ascundem rucsacii între jnepeni şi, simţindu-ne cu câte cincisprezece kilograme mai uşori, plutim spre vârf. Florile punctează vesel ritmul crestei care se întinde în urma noastră, spre Pietrosu, şi contemplăm mulţumiţi distanţa parcursă. Vârful ne răsfaţă cu vederi panoramice în toate direcţiile şi ne jucăm ghicind Ceahlăul sub cuşma sa de nori.

Muntii Rodnei | OUTDOOR Magazine

Prognoza sosită odată cu semnalul din vale ne anunță însă furtuni în zilele următoare, așa că alegem să ne retragem din creastă spre stațiunea Borşa, unde ne trezim a doua zi în confortul patului din hotel şi în bubuiala trăsnetelor din creastă. În drum spre casă, ne oferim răsfățul unei plimbări pe pajiştile înflorite de la vest de pasul Şetref, aruncând o ultimă privire crestei Rodnei acoperite de nori.

#DescoperaRomania. Articol susținut de Banca Transilvania.

Citește despre moțul de magmă și marea de flori de pe malul Dunăriiaici.

Text / Foto: Iancu Verdeș

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *