Zell am See / Kaprun

Așadar, let the happiness in!

Domeniul schiabil acoperă trei munți diferiți, ceea ce a permis și o diferită structurare a zonelor de schi pentru a se putea adresa specific unei anumite categorii de public. Poate de aceea zona este considerată drept una dintre cele mai atractive din Austria.

57 de pârtii, însumând 138 de kilometri, din care 21 (57 de kilometri) pârtii ușoare (albastre), 23 (49 de kilometri) de dificultate medie (roșii) și 13 pârtii (32 de kilometri) dificile (negre).  Cinci snowpark-uri, inclusiv cel mai mare half-pipe din Austria (singurul super-pipe din această țară) și zeci de pante pentru freeride (cinci dintre ele marcate), toate astea sunt împărțite în trei zone distincte:

Scoala de schi Schmitten
Școala de schi – Zell am See/Kaprun

Maiskogel este dedicat  familiilor cu copii. Cei 20 de kilometri de pârtii albastre, excelent întreținute, sunt deserviți doar de o telecabină, un telescaun cu patru locuri și un teleschi. Pârtiile, așa cum spuneam, sunt domoale, prin pădure, potrivite începătorilor, cu o singură și scurtă excepție, o variantă neagră în partea de sus care cred că a ieșit, pur și simplu, din conformația reliefului. Sau poate a fost gândită ca o scurtă evadare pentru tatăl care stă toată ziua cu copilul pe pârtie…

De Schmittenhohe se vor îndrăgosti în primul rând cei care preferă schiul de pârtie. Coborâri lungi, de la 2.000 de metri altitudine, la 750 de metri altitudine, 77 de kilometri de pârtii, cele mai multe negre și roșii, deservite de 26 de cabine, gondole, telescaune sau teleschiuri, unele dintre ele proiectate de departamentul de design Porsche, zăpadă suficientă asigurată de tunuri de zăpadă atunci când cea naturală nu ajunge, suprafețe rapide cu profil interesant, compresii, ruperi de pantă, tot ce ai nevoie pentru a-ți asigura plăcerea absolută.

Nu trebuie să vă speriați, pârtiile negre de aici nu sunt chiar atât de “negre”, sunt accesibile și schiorilor de nivel mediu… O chestie  tare  e clipul video  personal  la schi pe care îl poți face la Hochmaisbahn și pe care îl poți descărca apoi ca să ai cu ce să te lauzi (în cazul în care ai cu ce să te lauzi, bineînțeles!). Tot aici a fost amenajată și o “fun slope”, o pârtie de cinci kilometri  cu mici sărituri, hopuri și altele, destinată, însă, neprofesioniștilor.

Practic, o poate folosi oricine, indiferent de nivelul la care schiază sau se dă cu placa. Un alt lucru interesant este că aici funcționează prima gondolă din Austria pusă în mișcare de energia solară. Și vor urma și altele… De altfel, cei din Zell am See/ Kaprun sunt campioni la ecologie, toate schi-lifturile de aici funcționând cu energie electrică provenită din hidrocentrale. Nu sunt uitați nici freeriderii, nici freestylerii: multe pante potrivite pentru freeride usor accesibile, dar și un snowpark excelent, Rome park, cu half-pipe, țevi, box-uri, kicker-e și tot ce trebuie pentru distracție maximă…

Kitsteinhorn se adresează căutătorilor de senzații. Pe de-o parte, schiul pe ghețar este o experiență în sine….Nu vii aici neapărat pentru calitatea pârtiilor (deși nu poți formula reproșuri în această privință). Peisajul care îți taie răsuflarea, o privire către cel mai înalt vârf al Austriei, GrossGlockner (3.798m), pârtiile aflate exclusiv în gol alpin, plus faptul că ești tot timpul conștient că schiezi în zona pragului celor 3.000 de metri sunt suficiente motive pentru ca toți cei care vin la Zell am See/Kaprun să schieze, cel puțin o zi, pe ghețar.

Pentru schiul de pârtie, vorbim despre 41 de kilometri de zăpadă bătută, de la 3.029 la 1.978 de metri altitudine.  Eu, personal, prefer zăpada tehnică, generată de tunuri, mai rapidă decât cea naturală, dar în lunile de iarnă, la această altitudine, este îndeobște suficient de frig pentru ca zăpada naturală să aibă o consistență perfectă și schiurile să alunece excelent pe ea. Cred că cea mai bună alegere o reprezintă pârtiile cu teleschiuri de sus, de pe ghețar.

Nu sunt foarte lungi, nu oferă varietate, dar tocmai în asta constă avantajul pe care ți-l avansează. Sunt late, au aproximativ aceeași înclinație de sus până jos, cu o singură rupere de pantă în treimea inferioară, nu au părți ascunse, nu au surprize, astfel încât, dacă nu sunt aglomerate, poți schia cât de rapid vrei, riscul de accidentare este minim.

Dacă ajungi aici dimineața, cu primele gondole, și apuci să schiezi pe urma lăsată de mașina de bătut zăpada pe pârtiile aproape goale, experiența este de nedescris… În plus, sunt pârtii excelente pentru a-ți exersa și îmbunătăți tehnica în viraje. Sunt și câteva pârtii roșii care coboară spre stația intermediară, dar eu le-am prins întotdeauna aglomerate și, în plus, au și zone de plat… Dar depinde de gusturi; unii dintre prietenii cu care eram le preferau doar pe acestea, evitându-le pe cele de sus. Oricum, din sezonul 2013 – 2014, ni se oferă o nouă provocare: pârtia neagră “Black Mamba”, cu o înclinație care ajunge, pe alocuri, la 63%! Așa că, dacă vreți senzații tari pe pârtie, puteți avea parte de ele.

Dacă, însă, căutați senzațiile tari în afara pârtiei, acesta este locul potrivit. Kitsteinhorn, locul în care se schia în 1904, când aici funcționa o bază a vânătorilor de munte austrieci, și care, în 1965 devenea primul ghețar-domeniu de schi din Austria, se adresează acum, preponderent, noii generații.

âFreeride XXL cuprinde cinci rute de freeride marcate, aproape de instalațiile de cablu. Acestea, împreună cu un sistem extins de informații, fac din Kitsteinhorn una dintre cele mai populare destinații de freeriding din Alpi. Există o “Freeride Info Base”, la Alpincenter, practic un panou de informare pentru freerideri cum eu nu am mai văzut până acum, precum și puncte de informare la intrarea pe fiecare dintre cele cinci rute, care oferă informații de siguranță, inclusiv riscul de avalanșă, starea vremii și a zăpezii și tot ce ai nevoie pentru a-ți putea asuma riscuri calculate cât mai mici.

La PIEPS Avalanche Training Center, riderii pot să exerseze folosirea dispozitivelor de siguranță, iar din noiembrie în mai, în fiecare săptămână, aici se organizează Freeride Mondays, cu workshop-uri atât pentru începători, cât și pentru avansați. Și dacă vorbim de freeride, trebuie să vorbim și despre freestyle. Trei dintre cele cinci snowpark-uri din zonă se găsesc pe Kitsteinhorn, inclusiv imensa super-pipe, cea mai mare din Austria. Poți face aici orice îți imaginezi în materie de trick-uri. Dar, atenție! Din câte am văzut, snowmobilele salvamontiștilor mergeau destul de des în zonă….

Acum, let’s talk about money! Un schipass pentru întreaga zonă va costa, în iarna 2013-2014, în plin sezon, 225 de euro pentru șase zile pentru un adult. Un tânăr, născut în anii 1995-1997, va plăti pentru aceeași perioadă 168 de euro, în timp ce pentru copiii născuți între 1998 și 2007, schipass-ul pentru șase zile, costă 112 euro.

Copiii născuți până în 2007 schiază gratis. Pentru începutul sezonului, până înainte de Crăciun, se aplică o reducere de 29 de euro, 21 de euro pentru tineri și 14 euro pentru copii, în timp ce schiul de primăvară, din 22 martie până la sfârșitul lui aprilie, se taxează cu 209 euro/ adult, 156 euro/tânăr și 104 euro/copil. Există și pass-uri de o zi sau mai puțin pentru fiecare Maiskogel și pentru Kitsteinhorn, dar, din punctul meu de vedere, nu merită.

Există și un Salzburg Super Schi Card, care, pentru 241 de euro pentru un adult, îți dă posibilitatea să schiezi în toate domeniile schiabile din  Salzburger Land, adică, îți conferă accesul la peste 2.500 de kilometri de pârtie. Eu nu sunt adeptul alergăturii cu mașina de la un munte la altul, dar poate sunt doritori… În ceea ce privește închirierea echipamentului, schiurile și snowboardurile se închiriază cu de la 79 la 140 de euro pe șase zile, în funcție de categoria de calitate a schiului sau a plăcii, iar clăparii și boots-ii se închiriază cu prețuri cuprinse între 99 și 183 de euro pe șase zile, tot în funcție de categoria de preț a echipamentului.

Andrei Huțanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *