În fiecare an după Revelion, când staţiunile sunt destul de goale, eu şi prietenii mei avem obiceiul de a ieşi pe Valea Prahovei. Mai exact în Predeal. Aşa am vrut să facem şi anul acesta. Dar cum nu a fost zăpadă, mai bine vă povestesc despre ce aş fi vrut să fac.
Prima dimineaţă petrecută în Predeal. Aş fi vrut să ajung la baza pârtiei şi să văd că starea zăpezii este destul de bună, cu un strat proaspăt nins, de cel puţin 15 centimetri. Şi dacă aş fi văzut asta cu siguranţă aş fi urcat în grabă pe linie. La coborâre, după prima parte a pârtiei, aş fi vrut să ies cu prima ocazie în pădurea din stânga. Acolo, copacii sunt mai rari şi mi-ar fi plăcut să găsesc o zonă de powder mare. Să va mai spun că aş fi vrut ca lumina soarelui să fi creat un set-up de basm? Vă spun.
Aş fi început să fac turn după turn printre copaci, încercând să trec printre ei cu cât mai mare viteză şi să îi fixez pe cei mai apropiaţi. Aş fi vrut să ridic ştacheta la un alt nivel. Sunt un adrenaline junkie, aşa că mi-ar fi plăcut la culme! La ieşirea din pădure mi-ar mai fi plăcut să dau de un kicker format din cauza ratracului care bătătorea pârtia de acolo din Predeal. Aş fi vrut să sar, chiar dacă îmi e frică tot timpul când fac asta. Frică să nu aterizez pe cineva. După câteva coborâri aş fi vrut să găsesc o altă linie interesantă. Poate pe sub telescaun. Nu ar fi fost cine ştie ce descoperire. Toată lumea o cunoşte, dar dimineaţa devreme, atunci când aş fi vrut să merg, nu prea e folosită.
Ar fi trebuit, totuşi, să fiu atent doar să nu o iau prea mult spre pădure, deoarece asta ar fi însemnat să urc pe jos până la pârtie. După prima pauză la barul de la baza pârtiei (un singur shot de băutură din plante, pentru energie), timp în care sigur pârtia s-ar fi aglomerat, aş fi căutat cu băieţii o trambulină. În vârful pârtiei este o platformă de beton destul de înaltă şi cel mai probabil pe aceea am fi decis să o folosim. Mi-ar fi plăcut să sar de pe ea fără grijă. Iar asta pentru că în locul de aterizare zăpada ar fi trebuit să aibă cel puţin un metru. Dar totul e să nu renunţi.
Chiar dacă Predealul nu stă prea bine la capitolul off-piste – şi în perioada asta nici la zăpadă – dacă ar fi nins noi ne-am descurcat şi ne-am fi bucurat de câteva dimineţi de freeride. Iar apoi şi de câteva trick-uri.
Scris de: George Moșuțiu
Ski&Outdoor Magazine este un proiect independent, care nu aparține niciunui trust și care se finanțează doar prin eforturi proprii, iar spațiile de publicitate sunt limitate.
Dacă îți place proiectul nostru și împărtășești aceleași valori, poți contribui și tu.
Susțin Ski&Outdoor Magazine
