Pieile de focă: Secretul succesului în off-piste

Să nu-şi închipuie cineva că acest accesoriu se fabrică prinzând nişte foci, lipsindu-le de piele şi folosind-o pe aceasta din urmă pentru a o lipi pe schiuri. Spun asta pentru că am fost întrebat de nenumărate ori dacă focile sunt cele din care se fac piei de focă. Nici vorbă.

Este vorba despre o analogie. O focă e un mamifer greoi pe uscat, dar extrem de agil în apă. Ca să fie hidrodinamică, părul ei este aplecat în direcţia în care se deplasează, adică dinspre cap spre coadă. La fel, perii de pe pielea de focă folosită la schiul de tură sunt înclinaţi dinspre faţă spre spate.

Spre deosebire de rolul pe care îl joacă blana focii adevărate, cea ataşată schiului de tură are un rol suplimentar: datorită înclinaţiei lor perii se culcă când schiul e împins înainte, permiţând înaintarea, şi se ridică, opunând rezistenţă şi împiedicând schiurile să o ia înapoi, când mişcarea e preluată de celălalt picior.

Pur şi simplu reuşeşti să urci muntele folosind piei de focă, aparent uşor de trecut pe un loc secund, dar fără de care schiul off-piste nu e posibil. Pieile de focă se fabrică dintr-un material pliabil, fiind prevăzute cu un adeziv. La urcare, ele se “lipesc” pe schiuri, iar atunci când urmează coborârea, se dezlipesc, se împachetează şi se bagă în rucsac. Adezivul rămâne integral pe piele. Apoi se blochează legătura, se strâng clăparii şi urmează marea aventură.

După părerea mea, adevărata invenţie în tot ceea ce înseamnă schi de tură, schi-alpinism, free-ride etc. o reprezintă pieile de focă. Ele îţi permit pur şi simplu să ajungi în locurile în care vrei să schiezi, să călătoreşti în mijlocul naturii pe timp de iarnă sau să te întorci acasă (la cort, la cabană sau în locul în care ţi-ai lăsat maşina) cu cel mai mic efort posibil.

Nu e uşor să mergi pe schiuri de tură: e vorba despre o tehnică specifică, de disponibilitatea de a face un efort intens în condiţii de iarnă, însă fără piei de focă acest efort e infinit mai mare. Schiurile, având ataşate piei de focă, te ţin la suprafaţa zăpezii. Mergând pe jos, cu schiurile în spate, s-ar putea să te afunzi în zăpadă până la subţiori. Avantajul e evident. De aceea pieile de focă, echipamentul pentru schi de tură în general, te ajută să cunoşti cu adevărat şi cu minimul de efort posibil, anotimpul hibernal, indiferent că vrei să faci doar o plimbare pe munte sau că vrei să cobori cele mai abrupte pante şi cele mai înguste culoare. Bineînţeles, elicopterul te poate urca până în vârful muntelui, dar niciodată nu ştii unde vei ajunge, aşa că pieile de focă te vor ajuta să ieşi la liman.

Second hand sau noi? De regulă, când folosiţi piei de focă, aceste sunt supuse unei uzuri mecanice intense, aşa că varianta second hand nu e cea mai indicată. Lipiciul se uzează după o vreme, ceea ce înseamnă că în condiţii de umezeală sau de frig extrem pieile nu vor mai adera la schiuri. Te afli undeva departe, se lasă noaptea şi pieile nu se mai lipesc. Iată o situaţie care trebuie evitată. De aceea nici varianta modelului ieftin nu prea stă în picioare. Cred că e evident că la acest capitol nu trebuie să vă zgârciţi. Faceţi un efort şi luaţi ce e mai bun (nu sunt prea multe firme pe piaţă). E o problemă nu numai de confort, ci şi de siguranţă în condiţii extreme. Dacă la schiuri sau la clăpari se mai pot face concesii, la piei şi la legăturile de tură lucrurile trebuie să fie clare: ele trebuie să fie sigure şi funcţionale, iar asta costă.

Viaţa pieilor de focă se prelungeşte printr-o folosire corespunzătoare. Încercaţi să ţineţi adezivul cât mai curat. Acesta adună uşor murdărie şi îşi pierde astfel proprietăţile. Aveţi grijă să uscaţi bine pieile după folosire. Nu le ţineţi însă mult timp la căldură. Adezivul se precipită şi se degradează. Nu lipiţi pieile una de alta, s-ar putea ca lipiciul să se smulgă de pe una din piei şi să treacă pe cealaltă. Lipiţi fiecare piele pe suportul din dotare, de fiecare dată când le împachetaţi, chiar şi în timpul turelor. Aveţi grijă la trecerea peste pietre sau rădăcini, părul de pe piei se poate smulge şi pot apărea chiar rupturi şi tăieturi. Și nu vorbim aici despre o haină, ci despre un element de siguranţă.

Pieile de focă trebuie să ocupe întreaga suprafaţă a tălpii schiului, lăsând doar canturile libere. În condiţii normale acest aspect nu pare foarte important. La traversarea sau la urcarea unor suprafeţe îngheţate suprafaţa maximă a pieilor va împiedica alunecarea, iar canturile vor fi folosite pentru a face, pe cât posibil, o urmă în zăpada dură. Evaluaţi însă bine situaţia şi folosiţi colţarii de legătură sau chiar colţarii ataşaţi clăparilor. O cădere pe o pantă îngheţată poate fi periculoasă, chiar fatală. Schiurile din ziua de astăzi au diferite dimensiuni (lungimi, lăţimi la vârf, mijloc şi coadă ) şi de aceea pieile de focă se taie, la achiziţionare, după dimensiunile schiului, cu ajutorul unor cuţite speciale.

La final, câteva sfaturi utile. Cât timp sunt noi, pieile de focă sunt impermeabile. După o vreme, ele se uzează şi absorb apa, ceea ce înseamnă că, în condiţii de iarnă, pot îngheţa sau se pot încărca cu zăpadă.

E greu să te deplasezi mişcând nişte bulgări imenşi ce se lipesc de picioarele tale. Pentru ca nimic să nu adere la suprafaţa pieilor, folosiţi ceara specială ce se găseste pe piaţă. Impregnaţi-le bine acasă sau dimineaţa, la cabană, şi nu când sunt deja ude, în timpul turei. Pieile de focă se lipesc cu atât mai greu cu cât e mai frig afară sau cu cât sunt mai ude. De aceea, în timpul turei, când coborâţi pe schiuri, ţineţi pieile undeva sub haină, cât mai aproape posibil de corp, pentru a le încălzi. Veţi reuşi astfel să lipiţi din nou pieile pe schiuri şi să ajungeţi acasă.

Photo: Adrian Muntean

Scris de: Ovidiu Pop