Legături de tură

Se întâmplă uneori când pleci la o tură să urci pe pârtia de schi. Schiorii se uită uimiţi şi se întreabă ce ciudăţenie de echipament foloseşti. Cei mai îndrăzneţi te întreabă de-a dreptul miraţi cum se poate aşa ceva. Cel mai mare mister e de ce nu alunecă schiurile înapoi. Din cauza pieilor de focă.

Acest aspect l-am lămurit în numărul trecut al ediţiei print SkiPass Magazine. Acum vorbim despre legături de tură. Oare sunt ca acelea de la schi fond? Dar parcă echipamentul nu prea aduce… De fapt orice legături de tură au un dublu rol: unul care permite deplasarea, iar altul care permite pur și simplu coborârea.

La urcare, aceste legături de tură sunt deblocate și piciorul pivotează în jurul vârfului clăparului, permițând împingerea schiului în față. La coborâre legătura pur și simplu se blochează și devine o legătură de schi obișnuită. Cu sistem și reglaje de siguranță, adică având securit atât în față cât și în spate.

Întregul echipament pentru schiul de tură se supune unei condiții principale: deoarece îl cari cu tine prin forțe proprii, trebuie să fie ușor. Mai trebuie să fie și rezistent, căci în timpul coborârii e supus la tot felul de solicitări. Dar ușor și rezistent înseamnă scump pentru că se folosesc materiale deosebite, tehnologie etc. În mod special, în cazul pentru legături de tură nu se fac compromisuri. Ținând cont că trebuie să te bazezi pe ele în situații dificile, chiar extreme, în acest domeniu nu există ceea ce se cheamă „știfturi”. De exemplu, trebuie să vii spre „casă” o oarecare distanță.

Dacă te lasă legătura, nu te vei mai putea folosi de schiuri, iar săpatul urmelor în zăpadă va deveni infinit mai greu. Pe schiuri te menții aproximativ la suprafața zăpezii, pe când pe jos… Poate fi chiar o problemă de viață și de moarte. Prețul unor legături de tură e pe măsură. Vestea bună e că piața și-a spus cuvântul și aici, există mai multe feluri, unele se învechesc și nu ne mai plac… așa că varianta second-hand poate fi luată în calcul.

Nu putem vorbi despre aceeași ofertă ca și în cazul echipamentului de pârtie căci echipamentul de tură e unul specializat și cine îl cumpără, îl schimbă mai rar dintr-un moft. Cu toate acestea, legături de tură folosite se pot găsi. Spre deosebire de pieile de focă care sunt supuse mult mai intens la uzură, motiv pentru care nu se recomandă varianta second-hand, legăturile la mâna a doua sunt o opțiune acceptabilă. La această oră se pot găsi două variante constructive, existând mai multe firme care le produc.

Prima se bazează pe fixarea clăparului ca într-o legătură normală. Partea din față a legăturii e solidarizată cu partea din spate printr-o bară. La mers clăparul pivotează împreună cu întreaga legătură în jurul vârfului. Pentru a schia, legătura se solidarizează pur și simplu în partea din spate cu schiul, printr-un sistem ingenios. În felul acesta clăparul rămâne tot timpul fixat într-o legătură ce pivoteză la mers și se fixează pe schi la coborâre. Aceasta e varianta ce are o greutate mai mare, dar rezistă la solicitări comparabile cu cele ale schiului pe pârtie. De aceea ea se recomandă celor care schiază în locuri amenajate și fac doar plimbări scurte în afara pârtiei.

A doua variantă e cea cu bolțuri. Partea din față a legăturii are două bolțuri care, apăsate printr-un sistem de arcuri, prind vârful clăparului ca într-un clește. De fapt în vârful clăparului se găsesc două găuri în care intră bolțurile legăturii permițând pivotarea. La deplasare, sistemul se asigură, iar „cleștele“ rămâne blocat. Legătura fixează clăparul în timpul deplasării. Partea din spate se poate roti în mai multe poziții. La mers clăparul e lăsat liber, iar la schi legătura se rotește și fixează și partea din spate a clăparului printr-un sistem special.

Evident, pentru aceste legături se folosesc clăpari speciali, prevăzuți cu locașuri pentru fixare atât în partea din față, cât și în cea din spate. Manipularea e puțin mai dificilă, dar greutatea acestor legături e mult mai mică. Iar acesta e un avantaj care le face să fie utilizate de către toți cei care vor să facă ture mai lungi, cu efort susținut și cu dorința de a face cât mai multe coborâri. Cu ele au fost urcate chiar și vârfuri de peste 8.000 de metri.
Și, de asemenea, coborâte.

În ceea ce mă privește, eu cred că această variantă reprezintă o adevărată revoluție. Ușoare la mers și suficient de rezistente la coborâre, dacă schiezi normal. Pentru free-ride și big-mountain, unde se coboară cu viteză și se fac sărituri de zeci de metri, nu se folosește, de fapt, echipament de tură, ci unul special, mult mai rezistent. Când te duce în vârf elicopterul n-ai nevoie de echipament ușor.

La final încă două aspecte importante. Legăturile de tură sunt prevăzute cu înălțătoare pentru urcarea unor pante abrupte. Partea din spate poate fi poziționată astfel încât să calci ca pe o treaptă, ușurând astfel ascensiunea. Folosiți aceste înălțătoare doar dacă e absolută nevoie. Aderența schiului e mai mare fără înălțător ceea ce vă va ajuta la înaintare. Mai bine urcați în zig-zag dacă panta e prea mare.

Schiurile de tură trebuie legate de picior. În caz contrar, la o cădere schiul pleacă și intră sub zăpadă, iar șansa să-l găsiți e minimă. Unele legături de tură sunt prevăzute cu opritoare, la fel cu cele folosite la schiul de pârtie. Nu vă bazați doar pe ele, căci schiul va dispărea oricum sub zăpadă. Legăturile au prevăzute sisteme speciale pentru legarea schiului de picior.

Există multe reguli ce trebuie respectate când pleci într-o tură la munte pe timp de iarnă. O să amintesc, în încheiere, trei dintre ele: asigurați-vă că echipamentul e în bună stare și adecvat pentru ceea ce vreți să faceți, anunțați întotdeauna unde intentionați să mergeți și nu plecați niciodată singuri.