Ania Monica Cail și Ioan Valeriu Achiriloaie, doi sportivi care reprezintă România la Jocurile Olimpice de Iarnă, Cupa Mondială sau Campionatele Mondiale de Schi Alpin formează din acest an un cuplu. I-am întâlnit într-o după-amiază relaxată înainte de startul sezonului competițional și am aflat multe despre viața lor între competiții, antrenamente și puținele clipe petrecute împreună.
Andrei Huțanu: De când sunteţi voi împreună?
Ioan Achiriloaie: De câteva luni. De-a lungul timpului ne-am apropiat din ce în ce mai mult, sensibilizaţi unul pentru problemele celuilalt (pentru că trecem aproape prin tot ce trece celălalt). Acest lucru uşor-uşor ne-a adus mai aproape.
Ania Caill: Ne cunoaştem de câţiva ani, dar nu am avut ocazia să petrecem mult timp împreună.
Ioan Achiriloaie: Ne-am mai întâlnit pe ici, pe colo, o zi două, maxim.
Ania Caill: După accidentare am fost mai mult şi în România.
Ioan Achiriloaie: Practic iubirea s-a petrecut în România. După aceea ne-am văzut fiecare de drumul nostru cumva, dar am văzut că nu prea mai merge să ne vedem de drumul nostru şi ne-am căutat.
Andrei Huțanu: Cum s-a întâmplat între voi, i-ai spus ceva?
Ioan Achiriloaie: Prima oară când s-a întâmplat orice între noi a fost o surpriză mare pentru amândoi. Unul din noi s-a ambiţionat, celălalt se gândea că e o farsă… Ania s-a ambiţionat, iar eu am crezut că e o farsă! Deci ea a făcut primul pas. Totul a venit în timp, cu suişuri şi coborâşuri, până am ajuns efectiv la decizia de a încerca totuşi ceva adevărat.
Andrei Huțanu: V-aţi mai certat?
Ania Caill: Da. Pentru că avem şi caracter, nu e ceva platonic.
Andrei Huțanu: De când vă cunoaşteţi de fapt?
Ania Caill: Păi înainte de Soci 2013. Ioan Achiriloaie: Eu o ştiu pe ea de la FOTE, din 2013, dar ea nu-şi mai aduce aminte de mine. Ea mă ştie pe mine din noiembrie 2013, când am fost la o cursă în Franţa.
Andrei Huțanu: Urmează un sezon în care aveţi fiecare de mers la propriile curse; ce se va întâmpla?
Ioan Achiriloaie: Vedem ce se întâmplă. Ne ştim priorităţile în acest moment – sau în momentul X, când fiecare are cursă, dar vom încerca pe alocuri să ne și vedem.
Ania Caill: Sigur o să fie multă distanţă, nu e o relaţie în care eşti tot timpul în acelaşi oraş cu celălalt. Faptul că avem aceeaşi viaţă face totul să fie mult mai uşor, pentru că celălalt înţelege foarte bine că nu putem să ne vedem fiindcă unul e obosit sau e în refacere. Nu eşti cu cineva care nu înţelege, care te învinuiește că nu faci efort pentru a fii mai mult împreună; şi asta ajută foarte mult.
Andrei Huțanu: Urmăriţi cursele celuilalt?
Ania Cail: Da, dar asta deja dinainte să fim împreună.
Ioan Achiriloaie: Eu am avut mai multe emoţii pentru ea, am urmărit o cursă cum nu am urmărit niciodată pe livestream.
Andrei Huțanu: Şi vă gândiți la rezultat sau la o posibilă accidentare?
Ioan Achiriloaie: Mai întâi mă uit să văd că a ajuns cu bine jos, apoi mă uit la timp.
Ania Caill: Ştiu că el are capacitatea să ajungă jos fără nicio problemă. Dar dacă vrea să ajungă într-un timp bun, atunci trebuie să rişte. Şi de asta avem emoţii.
Ioan Achiriloaie: Şi culmea, e un sentiment pe care l-am trăit deja. Eu am urmărit rezultatele ei la cursa în care s-a accidentat: primul timp era foarte bun, al doilea la fel (nu m-am uitat la live). Iar la al treilea punct, unde ea s-a accidentat, m-am uitat la livetime şi am văzut că nu a terminat. Mi-a stat inima, cu toate că nu aveam tangenţe atunci. Cel mai rău sentiment e să vezi că nu ajunge jos, iar după aceea cursa e întreruptă. Asta înseamnă că ceva nu e în regulă. Aşa că eu am trecut deja prin asta, sper să nu treacă şi ea prin acelaşi lucru cu mine. Adică nu are cum: eu sunt născut şi crescut în Transilvania, nu am ce să păţesc!
Andrei Huțanu: În afara sportului, ce preocupări aveţi? Ce faceţi când nu faceţi sport?
Ania Caill: Acum când programul e mai liber, vrem să fim împreună.
Ioan Achiriloaie: Putem face pregătirea fizică în acelaşi loc. Când avem o zi de cardio mergem frumos pe munte la o plimbare sau alergare; dacă avem o zi de sală, mergem împreună la sală. În rest, din păcate nu ştie să joace fotbal aşa de bine, să o iau unde mă duc eu! A fost un moment în care am reuşit cumva să o păcălesc că nu ştiu să înot şi nu ştiu să merg cu bicicleta. Am minţit-o că nu ştiu să înot pentru că mi-e frică de aligatori şi nu ştiu să
merg cu bicicleta pentru că mi-e frică de câini. Până la urmă mi-am luat-o, vă daţi seama.
Ania Caill: În vacanța de vară eu am organizat tot: să mergem pe o insulă, adică la mare, şi să facem turul insulei pe bicicletă. La care el îmi spune că nu se dă pe bicicletă şi nu ştie să înoate. Am stat şi m-am gândit: „Ce fac cu ăsta?”
Andrei Huțanu: Cum ați defini relaţia voastră?
Ania Caill: În primul rând aş zice că e stabilă. Şi e prietenoasă, am ajuns să fim o pereche. Suntem complementari, ăsta e cuvântul!
Ioan Achiriloaie: Aşa am ajuns să fim împreună ca şi cuplu: pentru că ne-am înţeles foarte bine ca oameni.
Andrei Huțanu: Ce planuri de viitor aveţi?
Ioan Achiriloaie: Deocamdată nu pot să spun. Dacă în momentul în care terminăm cu sportul vom fi tot în formula asta, cu siguranţă se va întâmpla ceva. Poate şi înainte de asta, dar trebuie să ai şi stabilitate financiară înainte de a începe ceva.
Andrei Huţanu / Andrea Nagy
Ski&Outdoor Magazine este un proiect independent, care nu aparține niciunui trust și care se finanțează doar prin eforturi proprii, iar spațiile de publicitate sunt limitate.
Dacă îți place proiectul nostru și împărtășești aceleași valori, poți contribui și tu.
Susțin Ski&Outdoor Magazine
