Am ajuns la Transalpina atraşi magnetic de albul crestelor înzăpezite, navigând prin marea maro a podişului Transilvaniei şi urcând printre cascadele de gheaţă ale văii Jieţului.
Am găsit soare, 11 grade, lume puțină și o pârtie ”masă” de sus până jos, care, după două ture de recunoaștere, ne-a lăsat să dăm cele mai hotărâte coborâri ale sezonului. E schiul de primăvară perfect, pe cei doi kilometri și ceva de pârtie roșie superbă, în decorul crestelor de peste două mii de metri ale Meridionalilor. Cortul colorat cu bere și veselie de la cota 2000 nu mai e nici colorat, nici cu bere; este funcțional însă micuțul restaurant de la cota 1850, iar jos în parcare mai există câteva gherete cu de-ale gurii.
A fost un sfârșit de sezon bogat în ninsori și asta se vede: sus, la 1900 de metri, este un metru și jumătate de zăpadă naturală. La bază, pârtia este perfect acoperită și presărată cu mormane de zăpadă din tunuri, pregătite strategic: administratorii și-au propus să țină deschis până la începutul lunii mai, ceea ce ar fi o premieră; zăpada pare că va dura, totul depinde de apetitul schiorilor.
Pe drumul de întoarcere, ne-au surprins peticele albe de pe dealurile mohorâte: pomi proaspăt înfloriți, al căror alb ne-a alinat regretul despărțirii de albul Transalpinei.
Text: Iancu Verdeș
Foto: Iancu Verdeș, Roxana Tilca
Ski&Outdoor Magazine este un proiect independent, care nu aparține niciunui trust și care se finanțează doar prin eforturi proprii, iar spațiile de publicitate sunt limitate.
Dacă îți place proiectul nostru și împărtășești aceleași valori, poți contribui și tu.
Susțin Ski&Outdoor Magazine
