Zeno Colò: Forţa naturii pe schiuri

Alberto Tomba sau imprevizibilii Jean-Claude Killy şi Bernhard Russi au marcat pentru totdeauna campionatele de schi alpin. Drumul lor către performanţă, însă, a fost netezit de un alt campion al schiului alpin: Zeno Colo, unul dintre cei mai puternici schiori pe care Italia i-a dat lumii.

Viaţa ca un film…pe piste

Zeno Colo are în palmares două titluri de campion mondial, unul câştigat în 1950 şi altul în 1952 şi un record mondial, care nu a fost egalat timp de 17 ani. Sportivul Italian a avut o carieră scurtă, dar fulminantă: a intrat în cursa pentru medalii la doar 14 ani, iar la 15 ani făcea deja parte din Echipa Naţională a ţării sale (o echipă carea avea să dea în acea perioadă nu doar campioni mondiali, ci şi vicecampioni sau ocupanţi ai locurilor fruntaşe din clasament). Ei, bine, Colo, care s-a născut în 1920, la Abetone, aşa că, de voie, de nevoie, a fost înrolat în armata italiană şi a participat la războiul care a măcinat Europa la mijlocul secolului trecut, ca soldat în patrula de schi din Breuil-Cervinia. De pe front, sportivul a ajuns direct în închisoare, dar a fost eliberat imediat după sfârşitul luptelor, aşa că în perioada post-belică Colo apare ca participant serios la titlurile mondiale.

În sfârşit pace…şi medalii

În 1947 lumea făcea eforturi disperate să revină la o mult-aşteptată normalitate. Competiţiile şi campionatele se desfăşurau normal, iar campionii şi viitorii campioni se aliniau, din nou, la start. În această perioadă, în 1947 mai exact, Zeno Colo a stabilit un nou record mondial la schi, atingând 160 de kilometri/oră, în zbor. Avea 27 de ani şi era deja un erou al acestui sport.

În 1950, când a câştigat cele mai multe medalii, Colo folosea schiuri de lemn şi nu purta cască. Cu toate acestea a adus o serie de noutăţi în ceea ce priveşte tehnicile de schi. În același an, la Aspen, în Statele Unite, a câştigat pe bandă rulantă medalii şi poziţii de top, aşa că a fost numit de presa vremii,  Steaua Aspenului. Astfel, în SUA, el a devenit primul campion mondial la slalom uriaş şi primul Italian care a câştigat titlul mondial la coborâre.

Chiar dacă nu a avut aceleaşi rezultate, Colo a participat şi la Jocurile Olimpice de la Oslo, din 1952, iar după Olimpiadă, numele său a fost asociat cu lansarea unor noi modele de clăpari şi de jachete de schi  pe care le-a promovat. Ca urmare a implicării sale în campanii publicitare, a fost declarat în 1954 sportiv profesionist şi a fost nevoit să renunţe la statutul de membru al Federaţiei Italiene a Sporturilor de Iarnă şi, implicit, la participarea la următoarele campionate.

Acesta a fost sfârşitul carierei sale de sportiv  internaţional, dar a continuat ca instructor de schi la Abetone şi ca promotor al sporturilor de iarnă şi al staţiunii de schi de la Pistoia.

Ca orice campion care se respectă, Zeno Colo, care a murit în 1993 de cancer,  a lăsat în urma sa ceva. Trei piste de schi care coboară de la Mount Elbow și care îi poartă numele: Zeno 1, Zeno2, Zeno 3, dar şi imaginea unui schior care a atins perfecţiunea.
Palmares:

Jocuri olimpice:
– o medalie- de aur la Oslo, în 1952

Campionate Mondiale

• 3 medalii
• 2 de aur- coborâre liberă şi slalom uriaş, la Aspen, în 1950
• Una de argint- slalom special, la Aspen, în 1950

Campionate naţionale

• 29 de medalii
• 19 de aur
• 4 de argint
• 6 de bronz

Scris de: Ligia Popa