Unde întâlnim cel mai des vipere şi ce trebuie să facem pentru a ne proteja de mușcătura lor?! Vasi Cipcigan a aflat de la Dr. Tavi Craioveanu, biolog la Vivariul Universității Babeș-Bolyai.
Vasi Cipcigan: Cum vine sezonul de vară, toată lumea se gândeşte la vipere. Spune-ne te rog câte ceva despre ele.
Tavi Craioveanu: Fac parte din grupul de şerpi numit viperide. Caracteristica principală este că dinţii lor se pliază pe cerul gurii, ca lamele unui briceag; astfel dinţii pot atinge dimensiuni mari, fără să găurească maxilarul inferior. În momentul în care muşcă, dinţii se deschid, făcând ca muşcătura să fie foarte eficientă.
Vasi Cipcigan: Care este habitatul lor?
Tavi Craioveanu: Avem mai multe specii în România, iar fiecare are un habitat specific. Vipera de stepă trăieşte în Dobrogea şi în nordul Moldovei; în mod ciudat preferă condiţii mixte, de umiditate şi de stepă. Vipera comună e caracteristică Ardealului, iar aceasta preferă zonele aflate la o altitudine de peste 300 m. A treia specie este vipera cu corn, care în România trăieşte în partea de sud-est şi sud-vest, în zona Cazane şi Dobrogea, fiind o specie care preferă un climat cald şi nu prea o vedem în păduri.
Vasi Cipcigan: Există în România vreo hartă, în aşa fel încât să ştim care sunt zonele cu vipere?
Tavi Craioveanu: Există, dar e accesibilă mai degrabă pentru specialişti. Să luăm vipera din Ardeal ca exemplu: aceasta trăieşte mai peste tot, la altitudini de peste 300 m; peste tot unde este o pădure, o zonă naturală, e probabil să o întâlnim. Pentru public nu este neapărat interesantă o astfel de hartă. Cel mai bine e să ştii că, dacă eşti într-un habitat natural, este posibil să te întâlneşti cu un astfel de animal.
Vasi Cipcigan: Vipera comună – că suntem în Ardeal – îndrăgeşte zonele mai luminoase sau pe cele mai împădurite?
Tavi Craioveanu: În general preferă zonele de lizieră, adică între pădure şi pajişte. Există studii ştiinţifice care fac o corelaţie între defrişările proaspete şi distribuţia acestor animale: în primul an de după o defrişare, apar tot felul de ierburi; anul următor încep să se înmulţească rozătoarele; iar imediat după aceea creşte populaţia de şerpi.
Vasi Cipcigan: Dacă vrem să evităm întâlnirea cu viperele, ce putem face?
Tavi Craioveanu: Dacă nu eşti un entuziast al turelor în natură, nu vei vedea vipere; dar dacă eşti, este inevitabil să le vezi. Problema nu e cum să eviţi, ci cum să administrezi o întâlnire cu o viperă. Răspunsul este să ocoleşti animalul la câţiva metri. Dacă mergi la munte, să ai nişte ghete sau bocanci, să nu umbli în sandale; dacă te apuci să culegi fructe de pădure, să verifici cu grijă zona înainte; şi, bineînţeles, dacă întâlneşti un şarpe, să nu pui mâna pe el: varietatea cromatică la vipere este aşa de mare, încât sunt foarte uşor de confundat.
Vasi Cipcigan: Dar atunci, cum recunoşti o viperă?
Tavi Craioveanu: Când vezi o reptilă, o vezi pentru un interval foarte scurt, apoi pleacă. Sunt modele şi colorituri specifice (o bandă în zigzag pe spate, un V pe cap), dar în acelaşi timp sunt multe exemplare care sunt foarte închise la culoare, încât modelul nu se vede. Apoi la altitudini mari sunt specimene care sunt negre. Aşa că orice fel de şarpe trebuie să fie lăsat în pace.
Vasi Cipcigan: Se zice că dacă facem zgomot, ele pleacă. E adevărat?
Tavi Craioveanu: Nu! Şerpii nu au urechi, pentru ei simţul auzului nu există. Bineînţeles, fiind cu tot corpul pe sol, sunt mult mai sensibile la vibraţii, dar asta nu înseamnă că şi pleacă. Uneori pleacă atunci când percep vibraţiile şi când te văd, dar nu întotdeauna. Sunt perioade din an – de exemplu primăvara sau vara devreme – când sunt aşa de ocupate (cu reproducerea, cu hrănirea după hibernare), încât nu se sperie, nici nu te observă.
Vasi Cipcigan: Se mai spune că vipera nu sare, că doar muşcă la locul de contact. Este adevărat?
Tavi Craioveanu: Nu sare. Ceea ce e valabil la toţi şerpii e că ei pot să muşte la o distanţă care e aproximativ egală cu jumătatea corpului lor.
Vasi Cipcigan: Cât este de periculoasă muşcătura de viperă?
Tavi Craioveanu: Chiar dacă nu face parte din clubul giganţilor veninoşi, veninul de viperă poate avea efecte dramatice asupra corpului uman. Bineînţeles că depinde de multe: de boli asociate, de greutatea persoanei respective, dar efectele acestea pot să meargă până la decesul persoanei muşcate, chiar şi cu administrarea tratamentului la timp. Nu e o cobră sau un şarpe tigru, dar nu e un animal pe care să-l luăm în derâdere.
Vasi Cipcigan: Există o marcă a muşcăturii de viperă?
Tavi Craioveanu: Da, dar este confundabilă cu altceva; în general vorbim de una sau două înţepături. Dinţii sunt aşa de subţiri, aşa de fini, încât de multe ori nici nu simţi înţepătura, ci doar ca o atingere sau o lovitură. Dar după aceea destul de repede se instalează o durere locală, un edem. Reacţiile personale sunt foarte variate.
Vasi Cipcigan: Ce înseamnă muşcătura seacă?
Tavi Craioveanu: Producţia veninului este un efort foarte mare pentru animal. Din cauza aceasta, vipera încearcă să-şi folosească veninul strict pentru hrană, adică pentru imobilizarea prăzii şi pentru un fel de digestie pre-înghiţire. Dacă vipera îşi foloseşte muşcătura pentru apărare, atunci de multe ori preferă să muşte uscat, fără venin. Dacă nu reuşeşte să-şi alunge potenţialul agresor, atunci muşcă cu venin.
Vasi Cipcigan: Dimensiunea viperelor contează în cât de gravă este muşcătura?
Tavi Craioveanu: Da, pentru că producţia de venin, dimensiunea dinţilor şi a glandelor depind de dimensiunea animalului.
Vasi Cipcigan: Se spune că viperele tinere lasă mai mult venin decât o viperă adultă.
Tavi Craioveanu: Este un oarecare adevăr în afirmaţia aceasta, în sensul că puii, tocmai pentru că au o cantitate mai mică, au veninul ceva mai potent; dar nici asta nu e chiar sigur.
Găsești varianta video a materialului, alături de alte zeci de video-uri despre echipament și experiențe outdoor pe contul de You Tube Ski&Outdoor Magazine.
Interviu realizat de Vasile Cipcigan
Ski&Outdoor Magazine este un proiect independent, care nu aparține niciunui trust și care se finanțează doar prin eforturi proprii, iar spațiile de publicitate sunt limitate.
Dacă îți place proiectul nostru și împărtășești aceleași valori, poți contribui și tu.
Susțin Ski&Outdoor Magazine
