Alex Benchea și Răzvan Nedu, doi sportivi cățărători, membri ai Lotului de Performanță Climb Again și care văd împreună 1%, au cucerit Vârful Mont Blanc – 4810 metri. Este pentru prima dată când vreun sportiv român cu deficiențe de vedere ajunge sus, pe cel mai înalt vârf din Alpi.
La finalul anului trecut, Alex Benchea a mai înregistrat o premieră pentru țara noastră, atunci când a urcat, alături de Cosmin Andron, pe Kilimanjaro – 5859 metri. Alex și Răzvan sunt legitimați la Clubul Climb Again și fac parte din Lotul Național de Paraclimbing. Ideea acestor expediții aparține lui Alex, iar visul lui este să urce 3 vârfuri: Kilimanjaro, Mont Blanc și Elbrus.
Dan Izvoreanu: În primul rând vreau să vă felicit pentru marea voastră reușită. Am să încep interviul cu Alex. Cum a fost pentru tine această experiență?
Alex Benchea: A fost o ascensiune complexă, datorită faptului că eu am perceput Mont Blanc-ul că pe un munte complex, cu porțiuni de trekking dar și zone de cățărat sau de ghețar. La asta se adaugă altitudinea ridicată, care a necesitat aclimatizare.
Dan Izvoreanu: Nu e ușor să urci pe Mont Blanc, pentru că este un vârf care poate avea multe surprize din cauza crevaselor și a zăpezii care devine înșelătoare. Pentru tine ce a însemnat pregătirea până la acest moment, al ascensiunii propriu zise?
Alex Benchea: A însemnat în primul rând pregătirea fizică, antrenamentul care este foarte important. Orice antrenament în plus este o cărămidă pe care o pui la construirea pregătirii. La asta s-a adăugat și faza de fundraising, pentru că îmi da posibilitatea să mă dezvolt și altfel.
Dan Izvoreanu: Răzvan, pentru ține cum a fost? Ce a însemnat această performanță?
Răzvan Nedu: La început a fost bucurie, efectiv nu îmi venea să cred că am ajuns pe vârf. Am ajuns alergând, în același timp cu Alex. M-am simțit liber și fericit. Am fost mândru că am ajuns acolo și ne-am bucurat de reușită echipei. Însă în același timp știam că ascensiunea nu e gata, că mai avem de tras și la coborâre. Abia la o zi după ce am coborât am simțit că totul s-a terminat și am putut să mă relaxez.
Dan Izvoreanu: Explică-ne ce a însemnat ascensiunea propriu-zisă? Cât a durat?
Răzvan Nedu: Pentru noi a fost ceva nou și a fost foarte bine să-l avem în echipa pe ghidul Cosmin Andron, care a etapizat foarte bine ascensiunea și a făcut-o accesibilă. Fiind vorba de o ascensiune a unor persoane cu deficiențe de vedere, el a alocat timp neștiind cât va dura tură și astfel a fost împărțită pe zile. În prima zi am urcat până la refugiul Tette Rouse, situat la 3167 metri. A doua zi am urcat la refugiul Gouter de la 3835 metri. Dacă prima zi a fost de trekking, a două a însemnat și o parte de cățărare și mers pe ghețar. Acolo am stat să ne aclimatizăm. A 3-a zi a fost ziua vârfului, când am urcat pe Mont Blanc și am coborât la Gouter. În ziua a 4-a am coborât până la Chamonix.
Dan Izvoreanu: A fost mai greu sau mai ușor decât te-ai așteptat
Răzvan Nedu: Eu nu am perceput urcarea așa de grea. Însă a contat mult planificarea, pregătirea minuțioasă și faptul că m-am aclimatizat foarte bine. Făcând sport de performanță, corpul meu a fost foarte bine pregătit și nu am avut niciun fel de problema. Singură necunoscută era mersul cu colțarii, pentru că nu mai făcusem asta înainte. Însă totul a fost bine în cele din urmă.
Dan Izvoreanu: Voi ați fost o întreagă echipă. Dacă ar fi să-i amintești pe cei care v-au ajutat în reușita voastră, cine sunt ei și cui ai mulțumi?
Răzvan Nedu: Vreau să încep cu ghizii. De la Cosmin Andron care a coordonat tot, apoi Cristina Pogăcean și Clemont, care ne-au condus efectiv pe vârf. Vreau să aduc mulțumiri speciale și celui care s-a ocupat de tot, de pregătire, de rezervări. Este vorba despre Claudiu Miu, președintele Climb Again. Mulțumiri și lui Cătălin Grigoriu, cel care ne-a însoțit peste tot și a făcut fotografii și a filmat. Apoi să nu uităm de echipa care s-a ocupat de strângerea de fonduri dar și de cei care au donat că noi să putem să ne îndeplinim visul.
Dan Izvoreanu: Alex, care este motto-ul după care te ghidezi în viață?
Alex Benchea: Da, iar acesta sună cam așa “munții mă cheamă iar eu trebuie să merg”. Ca și valori, pun foarte mare preț pe onestitate, ambiție și perseverență.
Interviu realizat de Dan Izvoreanu
Foto: Cătălin Grigoriu
Ski&Outdoor Magazine este un proiect independent, care nu aparține niciunui trust și care se finanțează doar prin eforturi proprii, iar spațiile de publicitate sunt limitate.
Dacă îți place proiectul nostru și împărtășești aceleași valori, poți contribui și tu.
Susțin Ski&Outdoor Magazine
