Laura Văleanu și Mihăiță Papară sunt cei doi sportivi români calificați la Jocurile Paralimpice de la Beijing din 2022. Laura Văleanu a povestit la SKI Live, un proiect al publicației Ski&Outdoor Magazine, cum a ajuns să continue schiul chiar și după accidentul din 2006, când i-a fost amputat un picior.
Laura Văleanu este medic rezident în Germania și a povestit despre marea ei pasiune, schiul, în emisiunea realizată de Vasile Cipcigan.
„Fac schi de la 5 ani și am avut accidentul la 16 ani. Până atunci am făcut câțiva ani buni de performanță în România, devenind campioană națională în anul 2005. În 2006 am avut un accident de motocicletă și am rămas fără piciorul drept, sub genunchi. A fost o perioadă lungă, aproape 3 săptămâni, în care au încercat să îmi recupereze piciorul și nu au reușit, după mai multe amputații de diferite niveluri. Ceea ce mi s-a părut foarte interesant atunci, aveam 16 ani, e că am avut voie să decid eu ce vreau să fac: să îmi păstez piciorul acela oarecum și să fie cârpit cumva cu piele și grefe din toate părțile corpului sau vreau să mi-l amputeze și atunci voi avea o proteză. Prima mea întrebare a fost care e cea mai bună variantă pentru schi, pentru mine cel mai important era să pot să schiez din nou, schiul era important și în continuare este 90% din viața mea. Și mi-au zis că suntem destul de departe cu tehnica protezării și că fără niciun fel de problemă aș putea să ajung să schiez și chiar să ajung să schiez ca înainte. În ziua respectivă m-am și decis că vreau să-mi amputeze piciorul, cred că a fost a 20-a operație, a doua zi mi-au amputat piciorul și de atunci am mers tot mai bine și tot mai bine”, a spus schioarea.
Ea spune că după doar câteva săptămâni de la operație a fost la schi.
„Accidentul a fost cândva prin septembrie, amputația a fost pe la sfârșitul lui octombrie, începutul lui noiembrie, și în decembrie m-am pus iarăși pe schiuri. E un proces destul de lung ca piciorul amputat să se transforme într-un anumit fel încât să ai o proteză definiivă și imediat să simți fiecare flux de greutate. La mine a durat cam un an și câteva luni să am o proteză definitivă și eu după o lună m-am dat cu o proteză provizorie, am vrut neapărat, a început să ningă, stăteam acasă, eu vin din Sibiu, și am zis trebuie neapărat să merg în Păltiniș, unde am învățat să schiez la 5 ani, și să văd ce îmi oferă. M-am dus pe pârtia mică din Păltiniș și am încercat ca la 5 ani să mă dau. Am făcut vreo 2, 3 ture, am zis că e ok și că merge, a fost un feeling foarte ciudat, am învățat să merg din nou, am învățat să schiez din nou, dar încet-încet, chiar a doua zi am reușit să merg pe pârtia mare, adică am făcut pași rapizi”, a mai povestit Laura Văleanu.
În 2009 a decis că trebuie să revină în competiții.
„Am făcut un film, a aflat comitetul că există cineva care are amputație și schiază. În filmuleț erau și secvențe cu mine în care schiam și am primit un telefon. Era anul 2009, eu trebuia să decid, terminasem Bacalaureatul, și trebuia să decid dacă plec în Germania sau rămân în România pentru studii. Am aflat că trebuie să decid dacă vreau să merg la Paralimpiadă, fiind prima participare a României la Jocurile Paralimpice de Iarnă. A fost puțin cam mult pentru mine, la 18 ani, cam multe decizii, dar până la urrmă am hotărât să plec în Germania la studii, m-am hotărât să merg și la câteva concursuri ca să văd dacă sunt în stare și mă pot califica pentru paralimpiadă și până la urmă am și concurat în 2010 la paralimpiadă în Vancouver”, mai spune sportiva.
Între timp a terminat medicina și este rezident. Și-a propus să îi ajute pe oameni să își revină după accidentări sau pe cei care s-au născut cu un handicap.
„E foarte inspiring, îmi dau seama că pot să motivez și să am altfel de empatie decât cineva care nu a fost niciodată spitalizat, un medic care n-a avut o problemă nu prea înțelege multe chestii pe care eu pot să le înțeleg”, susține Laura Văleanu.
Rezultatele nu au întârziat să apară și pe pârtii.
Ea a obținut medalie de argint la SuperG și slalom uriaș la Cupa Europeană din Spania Espot 2020, locul 5 la coborâre la campionatele Mondiale de Viteză din Sella Nevea Italia 2019, argint la SuperG la Cupa Mondială din Hakuba-Nagano, Japonia 2017, argint la SuperG la Cupa Europeană din Abtenau Austria 2017, argint la slalom uriaș la Cupa Mondială din Aspen, Colorado, SUA 2016, bronz la slalom special la Campionatele Mondiale din Panorama, Canada 2014, și locul 5 la slalom special la Jocurile Paralimpice de Iarnă din Sochi, Rusia 2014.
Este, de asemenea, medaliată cu bronz la campionatul mondial de schi alpin paralimpic în 2015, cât și vicecampioană mondială la proba de slalom uriaș în 2016 și la proba de SuperG în 2017. În 2018, s-a accidentat și și-a rupt ligamentul încrucișat de la genunchiul stâng, acesta fiind operat și înlocuit. În 2019 a reveni pe pârtie, reușind chiar să concureze la campionate mondiale și clasându-se pe locul 5 la proba de coborâre.
Interviul integral acordat de cei doi lui Vasile Cipcigan poate fi urmărit aici.
Interviu realizat de Vasile Cipcigan
Ski&Outdoor Magazine este un proiect independent, care nu aparține niciunui trust și care se finanțează doar prin eforturi proprii, iar spațiile de publicitate sunt limitate.
Dacă îți place proiectul nostru și împărtășești aceleași valori, poți contribui și tu.
Susțin Ski&Outdoor Magazine
