Snow Fest – ediția a 12-a a festivalului românesc în Alpii Francezi

Daaa! Recunosc că mi-a fost tare dor de experiența Snow Fest, de tot ce înseamnă ea: de la schi pe pârtii pe urma ratracelor până la zonele de off piste, de româna vorbită la tot pasul pe pârtii, petrecerile de la Pano Bar în compania DJ-ilor românii, de diminețile grele de după petreceri și până la delicatesele franțuzești.

Anul acesta am decis să fac o schimbare: zborul cu avionul până în Italia în detrimentul drumului cu autobuzul de aproape o zi. După un zbor lejer de 2 ore cu „avionul Snow Fest” (o zic pentru că majoritatea pasagerilor aveau aceeași destinație), o pauză de câteva ore în Bergamo era binevenită și îndeajuns pentru a gusta o Lasagna și un Gelato senzaționale în centrul comercial de dincolo de aeroport. Cui nu-i e dor de excursiile din școală cu un autocar plin de oameni distractivi? Ei bine, așa aș descrie drumul din Bergamo până înspre Les Deux Alpes, alături de o diversitate de persoane: artiști, parașutiști, fotografi, instructori, băieții de la Caiac Smile (promotorii schiului pentru cei cu dizabilități motorii) și participanți la festival, fiecare contribuind ca experiența Snow Fest să fie completă.

Deși ajunși puțin peste miezul nopții, a doua zi n-am simțit oboseala datorită entuziasmului de a a fi în această stațiune de la poalele Alpilor, un ”sătuc” cochet, organizat ca la carte, plin de oameni zâmbitori și vitrine cu suveniruri, echipamente sportive de ultimă clasă și, desigur, baruri și restaurante.

Pentru a începe o zi cum se cuvine, recomand un mic dejun franțuzesc, complet diferit de-al nostru: croissant, patiserie cu o mare diversitate, cafea și vedere spre crestele Alpilor. Atunci ne-am planificat traseul în fiecare zi, că Doamne îți mulțumesc, sunt pârtii cât cuprinde!

Și, ce e nou în Les Deux Alpes? Aș începe cu faptul că au fost înlocuite „ouăle”, telegondola de peste 50 ani numită Oeuf Blancs, care ne ducea de la baza stațiunii la cota 2100. Acum aceasta se poate vedea expusă pe terasa unor restaurante în amintirea vremurilor apuse. Ei bine, la francezi asta nu înseamnă o instalație în minus, ci una mai nouă și rapidă: instalația mixtă telecabină – telescaun Belle Etoille i-a luat locul și face urcarea mai plăcută și rapidă.

De asemenea, celebrul Pano Bar a fost ”relocat” pentru a face loc telecabinei New Jandri, care va fi inaugurată, potrivit anunțurilor, în decembrie 2024. Nu-i rău, aș zice!

Dac-ar fi să laud Les Deux Alpes aș zice pe scurt: peste 200 km de pârtii, cel mai mare ghețar schiabil din lume, 92 pârtii (majoritatea fiind albastre), cotă maximă 3600 m și zone de off- piste cât cuprinde!

Ahh, să nu uit!  Că vorbeam de off piste: în primele 2 zile era doar un vis frumos, ne uitam spre nori și ziceam: ce tare ar fi ningă mai mult!

Iar dorința s-a împlinit: 40 cm de zăpadă proaspătă într-una dintre zile și pot zice că n-am mai văzut atâta pow într-un timp așa scurt de când mă știu. Desigur, administratorii domeniului schiabil și-au luat măsurile de siguranță: înainte de a deschide pârtiile au provocat artificial avalanșe pentru a evita riscul producerii lor când turiștii erau pe pârtie. Chiar dacă au deschis mai târziu, mi-au dat o dovadă de siguranță și am putut profita din plin de zăpada până la genunchi!

Și, după câte ore de schi, ce pauză e mai bună decât o bere și-o gustare la apres ski-ul Toura, cu terasa Pano Bar și, pe fundal, muzică românească!

Au mixat la cota 2600 artiști precum Andi Moisescu, DJ Antenna, DJ NASA, DJ Pici și Vlad Dobrescu spre bucuria celor prezenți!  Ora 17:00 anunța închiderea petrecerii de pe pârtie și cea mai amuzantă coborâre a zilei: cei mai curajoși sau experimentați participanți la petrecerea de la Pano o luau la vale, unii mai amețiți, alții mai precauți, fiecare cu ritmul propriu! Din punctul meu de vedere, un adevărat deliciu să iei parte la acest downhill.

Imediat după închiderea pârtiilor, se dă startul concertelor de pe Main Stage, aflată la baza pârtiei Jandri, unde vorba aia: cui pe cui se scoate! După o zi de schi, merge și mai bine o oră jumate de dansat și cântat în prezența unor trupe precum: Cargo, CTC, Moonlight Breakfast sau Vița de Vie. Mi-a rămas întipărită în minte o fază de la concertul celor de la Cargo: ninsoare continuă și lumea fredonând melodia: ”Poate dacă ploaia s-ar opri!” (sau ninsoarea). A fost frumos!

După o zi de schi nu-i de neglijată nici hidratarea, dar nici mâncarea: fie că este vorba de tradiționalele raclette, fondue sau preparate mai internaționale și un vin local sau o bere germană, opțiunile de restaurante sunt destule și, alături de prieteni, am dezbătut cele mai faine momente sau căzături de pe pârtie!

Pentru cine n-a râs destul sau mai vrea distracție extra, recomand o seară de comedie la Saloon, un pub cochet din centrul stațiunii, unde trupe precum Improvertiții sau alți comedianți români ne-au dus cu gura pănă la urechi!

Fiecare seară se încheia cu un concert de cover-uri în același Saloon și karaoke pe fundal, iar pentru fanii cluburilor și cei mai de long-run, DJ-ii din Avalanche, Grote du Yeti, Smithy sau Umbrella au făcut ca serile memorabile să se încheie după miezul nopții.

Deși unii au fost dezamăgiți de închiderea pârtiilor în ultima zi de festival din cauza vântului de peste 120 km/h pe ghețar, am luat-o ca pe o zi de relaxare, plimbare prin stațiune, cumpărat suveniruri și revenit la realitatea de zi cu zi.

Mulțam fain, Snow Fest pentru o ediție pe cinste și pe la anul și la mulți ani!

Scris de: Raul Buzilă

 

Ski&Outdoor Magazine este un proiect independent, care nu aparține niciunui trust și care se finanțează doar prin eforturi proprii, iar spațiile de publicitate sunt limitate.

Dacă îți place proiectul nostru și împărtășești aceleași valori, poți contribui și tu.

Susțin Ski&Outdoor Magazine