Vlad Căpușan: Împreună cu Teo Vlad am deschis un traseu în premieră mondială în Patagonia

Dan Izvoreanu: Ai fost din nou în Patagonia pentru a duce la bun sfârșit un proiect pe care îl aveai în plan de mai mult timp, în special pentru a face un traseu de alpinism pe care i l-ai dedicat lui Zsolt Torok.

Vlad Căpușan: Da, așa este. De fapt această expediție a fost ultima pe care am planificat-o cu Zsolt, era o expediție în care ar fi trebuit să mergem cu toții, pe care din păcate nu am reușit să o realizăm. De aceea această a fost o expediție pe care am vrut să i-o dedicăm, iar premiera pe care am făcut-o a reprezentat un ultim omagiu pe care i l-am adus lui Zsolt. Acel traseu pe noi ne-a inspirat foarte mult, iar eu chiar sper că în anii care vor urmă să inspire și alți cățărători care îl vor încerca.

Dan Izvoreanu: Până să ajungem la traseul pe care voi l-ați deschis în premieră, vreau să îmi spui cum sunt munții Anzi și cum este Patagonia din punct de vedere al alpinismului?

Vlad Căpușan: Cred că din punct de vedere alpin este una dintre cele mai complexe zone de pe planetă, fiindcă sunt zone care seamănă foarte mult cu Antarctica, dar și zone care seamănă foarte mult cu Sahara, dacă vorbim de deșertul Atacama, și ai un contrast fantastic între ele. Pe de altă parte munții Anzi sunt foarte întinși, este practic un continent întreg, iar dacă în sudul Anzilor ai munții Patagonia, cunoscuți pentru condițiile foarte foarte aspre, în nord ai oarecum un alt climat cald, dar sunt înălțimi foarte mari, care urcă la peste 6000 de metri.

Dan Izvoreanu: Și zona pe care ați țintit-o acum, pe care spuneai că ai plănuit-o împreună cu Zolt Torok, după ce criterii ați ales-o?

Vlad Căpușan: Noi am auzit de această zonă într-un mod foarte mistic să zic așa, fiindcă e o zonă foarte puțin cunoscută, practic primele trasee au fost făcute în urmă cu 10-15 ani, dar în același timp are un potențial uriaș. Vorbim de pereți mai mari decât în Yosemite Valley din America. În plus, sunt zone și văi care nici măcar nu au fost încă explorate.

Dan Izvoreanu: Știu că ați stat acolo aproximativ 3 săptămâni. Ce ați făcut în acest timp?

Vlad Căpușan: În prima faza am hotărât să mergem în zona Frey din Patagonia argentiniană, unde am vrut să ne obișnuim cu acest tip de cățărare pe granit, pe fisuri, care este foarte diferit de cățărarea pe calcar pe care o avem în România. De asemenea în zona Frey sunt niște turnuri uriașe de granit pe care le-am savurat cu mare plăcere. Am cățărat mai multe trasee acolo, după care am trecut în Chile unde ne-am aprovizionat. Știam că pentru zona Cochamo avem nevoie de foarte multe provizii, pentru că este foarte izolată. Noi am pus la cale un plan de bătaie pentru 3 săptămâni, fiindcă am văzut că avem o fereastră de vreme bună. Ca să ajungem în zona unde vroiam să facem traseele, am apelat la niște localnici care ne-au cărat cele 200 de kilograme de provizii circa 14 km pe vale, unde am amplasat tabăra de baza de unde am făcut toate ascensiunile.

Dan Izvoreanu: Și cât ați stat acolo?

Vlad Căpușan: În total acolo am stat 11 zile fiindcă după aceea se strica vremea și riscam să rămânem blocați acolo.

Dan Izvoreanu: Tu ai mai fost în Patagonia, dar nu în această zona. Aici este o zonă turistică sau este mai puțin umblată?

Vlad Căpușan: Zona este foarte sălbatică și puțin explorată, în schimb sunt oameni care fac trekking, dar mai mult chilieni. Am mai întâlnit echipe de cățărători străini care au venit să escaladeze pereții spectaculoși din zonă. În schimb locul este foarte sălbatic, trebuie să parcurgi jungla, ne-am și rătăcit de câteva ori. În sfârșit, ajungi la acești pereți foarte înalți pe care trebuie să-i cațeri, iar aici vorbim de o tehnică specială de escaladă pentru acești pereți de peste 1000 de metri, după care ajungi în golul alpin unde faci alpinism pur pentru a ajunge pe vârf. Este un proces foarte complex, este necesară o logistică amplă, în care ai nevoie de toate tipurile de echipamente pentru a ajunge din tabăra de baza care e în junglă, până pe vârful muntelui.

Dan Izvoreanu: Cum ați ales peretele pe care l-ați urcat voi în premieră mondială?

Vlad Căpușan: Am avut mare noroc să întâlnim niște pionieri ai alpinismului din zonă, care au bătut primele trasee, cu care am avut niște discuții foarte plăcute și care ne-au indicat Valea Paloma, ca fiind una dintre zonele cele mai puțin explorate din tot masivul Cochamo. În acest context am hotărât să încercăm dar doar după ce am dobândit o anumită experiență și am exersat și alte trasee. În cele din urmă am ajuns și în valea Paloma, care este o vale mai înaltă iar accesul este mai dificil, și acolo am avut o zi în care doar am explorat pereții și am căutat cel mai bun și mai estetic traseu pe care l-am putut găsi.

Dan Izvoreanu: Peretele pe care l-ați urcat în premieră, ce lungime are?

Vlad Căpușan: În primul rând cred că este important și stilul în care l-am parcurs. Când l-am văzut am decis să nu introducem în perete niciun fel de asigurare fixă, nici pitoane, nici ciocan, deci practic nu am lăsat nimic în urma noastră, am abordat cel mai curat stil de cățărare. Ascensiunea propriu-zisă a durat aproximativ 14 ore, timp în care am reușit să parcurgem 9 lungimi de coardă, care în total au peste 400 de metri înălțime, cu un grad estimat de 6C. E un traseu foarte frumos, care impune o anumită experiență, dar linia pe care am găsit-o este deosebită și mă bucur că am putut să i-o dedicăm lui Zsolt Torok.

Dan Izvoreanu: Știu că i-ați dat o denumire traseului într-un mod special.

Vlad Căpușan: Pe parcursul ascensiunii ne-a însoțit în permanență un condor, care ne-a urmărit și a survolat în jurul nostru. Este fantastic, fiindcă aceste păsări sunt foarte rare în zonă iar acest condor stătea la circa 2 metri de noi și urmarea foarte atent fiecare mișcare pe care o făceam. Am simțit ceva mai mult dacă se poate spune, având acel condor aproape de noi. Parcurgând acel traseu, iar pe vârf văzând că acel condor încă ne însoțea, am decis să denumim traseul “El ultimo vuelo del condor”. De fapt și imaginea pe care mi-o voi aminti peste ani despre Zsolt seamănă cu un vultur, fiindcă el avea toate caracteristicile unei astfel de păsări.

Dan Izvoreanu: Spune-i că după ce ați reușit să faceți acest traseu pe care i l-ați dedicat lui Zsolt, ai simțit o ușurare. Poți să îmi explici?

Vlad Căpușan: Cred că după ce pierzi un coechipier cu care ai împărtășit atât de multe momente, e foarte greu să treci peste această pierdere. Chiar dacă timpul trece, durerea rămâne. Cred că prin parcurgerea acestui traseu am reușit să-mi iau cumva rămas bun, aducând un ultim omagiu, fiindcă știu că și el și-ar fi dorit să fie alături de noi.

Dan Izvoreanu: Ai fost împreună cu Teo Vlad, un alt alpinist experimentat. Ați mai făcut expediții împreună, deci să înțeleg că veți face echipa și în viitor pentru alte aventuri?

Vlad Căpușan: Teo este în primul rând un prieten foarte apropiat, e un om care a avut multă răbdare cu mine, fiindcă eu în general sunt puțin mai agitat. Am reușit să glumim în cele mai dificile momente și să ne simțim bine atunci când presiunea a fost foarte mare și cred că, cel mai important, am reușit să avem aceeași sinergie și am lucrat împreună perfect. Noi deja am discutat și ne-am făcut anumite planuri pe care încă le ținem secrete, dar cred că pe viitor lucrurile se vor lega foarte frumos.

Dan Izvoreanu: Ce ți-a mai plăcut în Patagonia, pe lângă trasee?

Vlad Căpușan: Oamenii sunt foarte deschiși, zâmbesc foarte mult și au o atitudine pozitivă. Asta m-a făcut să mă simt foarte bine alături de ei. Chiar dacă majoritatea nu știu limba engleză, am reușit să comunicăm într-o româno-spaniolă exersată ad hoc.

Dan Izvoreanu: În ultimul timp ai fost de mai multe ori în America de Sud. În Himalaya, mai ai de gând să mergi?

Vlad Căpușan: Sincer, în acest moment, dacă ar trebui să aleg între Himalaya și America de Sud, aș alege America de Sud, și asta pentru că are un potențial foarte mare de explorat. Din multe puncte de vedere America de Sud este mult mai sălbatică și poate nu e atât de comercială că și Nepalul. Mult mai mult mă atrage în acest moment necunoscutul din America de sud decât optmiarii din Himalaya.

Dan Izvoreanu: Spuneai că practici alpinismul încă din adolescență. Ce crezi că mai ai de învățat în acest domeniu și ce crezi că ar trebui să mai schimbi la tine că să ajungi un alpinist desăvârșit?

Vlad Căpușan: Cred că mai am foarte multe de învățat, mai am foarte multe de asimilat și cred că este un proces complex prin care te dezvolți mai ales din punct de vedere mental, în timp. Cheia este măsura în care reușești să gestionezi situațiile limită care pot apărea. În plus mi-aș dori să mă pot organiza mai bine, fiindcă de multe ori succesul unei expediții ține de micile detalii.

Dan Izvoreanu: Ce nu-ți lipsește niciodată din echipamentul de baza atunci când pleci într-o expediție? Ce iei întotdeauna cu ține?

Vlad Căpușan: Unul dintre lucrurile pe care le iau întotdeauna cu mine, chiar dacă în ultima perioada sub formă digitală, este Biblia. Cred că acolo găsesc liniștea și împăcarea de care am nevoie indiferent de cât de emoționat sau tensionat aș fi. De asemenea obișnuiesc să îmi iau și carnețelul meu în care scriu anumite gânduri sau în care mai schițez anumite peisaje și care rămâne întotdeauna că o amintire consolidată în timp.

Interviu realizat de Dan Izvoreanu

Fotografii : Facebook / Vlad Căpușan