Tură de o zi la poiana cu narcise de la Tecșești

Luna mai este de regulă perioada în care înfloresc narcisele sălbatice, plante ocrotite la noi în țară.  Acestea pot fi admirate în mai multe zone montane din România, dintre care cele mai cunoscute sunt Poiana cu narcise de le Negrileasa, versantul plin cu narcise de la Saca din Munții Rodnei  sau Poiana cu narcise de la Tecșesti, din județul Alba.

Pentru că în Rodna am fost de mai multe ori să le admir și pentru că de această dată am avut doar o zi la dispoziție, am decis ad hoc să merg  să le văd pe cele de la Tecșesti despre care am tot auzit cât sunt de frumoase și că de fapt poiana se află în curtea unui sătean, care le protejează din tată în fiu.

Pentru a ajunge la ele, sunt mai multe variante. Cea mai cunoscută este traseul care urcă până pe Piatra Cetii , o stanca spectaculoasă aflată la hotarul dintre comunele Galda și Intregalde, loc pe care îl mai vizitasem și în trecut. Dar  se mai poate ajunge pe un traseu, accesibil cu mașina, preferabil cu garda înaltă la sol, pe un drum care pornește din Poiana Galdei spre satul Răicani. 

Părăsim drumul asfaltat care continua spre Întregalde și intrăm pe drumul comunal neasfaltat  care începe să urce în serpentine, în prima parte prin pădure. După câțiva kilometri, ajungem în cătunul Răicani pe care îl traversăm și continuăm urcarea spre satul Tecșești, un loc pitoresc în care mai trăiesc doar câteva familii.

La Tecșești se mai poate ajunge pe o potecă marcată care pornește de la intrarea în Cheile Remețiului, pe un traseu frumos care durează circa 2 ore. Dar pentru că ținta noastră erau narcisele, am ales să mergem cu mașina pînă în sat. Ajungem la un indicator care ne arată direcția spre Piatra Cetii dar și spre poiana cu narcise. Decidem ad hoc să urcăm și pe Piatra Cetii , fiindcă timp avem destul. 

Pornim și după doar câteva sute de metri descoperim primele narcise. Deocamdată sunt răzlețe dar e un semn că suntem pe drumul cel bun. În câteva minute ajungem și la poiana cu narcise, de fapt o mini-rezervație aflată în curtea unul localnic din Tecșești, care le protejează an de an și care se bucură de bucuria turiștilor care ajung în zona să le admire. Intrăm în curte și ne desfătam privirea cu covorul alb de narcise care se întinde printre pomii din livada. Sunt multe, sunt frumoase și sunt la apogeul înfloririi, așa că suntem norocoși că le-am mai prins înflorite.

După o sesiune foto cu narcise și cu văcuțe, continuăm urcarea spre Piatra Cetii. Indicatorul aflat în apropiere ne spune că mai avem încă o oră până pe vârf. Din neatenție ne abatem de la poteca marcată și ajungem într-o zonă situată sub abruptul stâncos, plin de doborâturi și desișuri. Decidem totuși să continuăm pe aici, pentru că harta GPS ne arată că vom ajunge la un moment dat în poteca marcată. Terenul este instabil și panta destul de abruptă , așa că, mai alunecăm, ne mai zgâriem și că să mă citez “9 din 10 chestii de care mă agăț, se rup”. Dar, efortul ne-a fost răsplătit cu florile sălbatice pe care le-am întâlnit la urcare. Pe multe nu le cunosc, dar pe irișii sălbatici de un mov viu nu am cum să nu-i recunosc. După câteva sute de metri de urcare și o mică porțiune mai verticală, ajungem sus pe platoul Pietrei Cetii, de unde ne bucurăm de panorama asupra satului Tecșești, Cheilor Intregalde, se vede și Piatra Craivei spre sud dar și abruptul Cheilor Râmețului spre nord. La câțiva metri se află și un aven care a fost explorat pînă la o adâncime de circa 50 de metri.

Spre surpriza noastră, găsim narcise și sus pe platou, unde profităm și luăm un prânz din rucsac. Îl împărțim cu prietenul nostru blănos, un câine superb care ne-a însoțit din sat, foarte jucăuș și cuminte dar cam mofturos la mâncare. Nu i-a plăcut plăcinta cu brânză  pe care i-am oferit-o cu drag.

Coborârea o facem pe potecă marcată, cea pe care o ratasem la urcare, și care în circa 30 de minute ne readuce la Poiana cu Narcise. De aici pînă la mașină mai avem încă 30 de minute.

Nu putem să nu remarcăm liniștea și tihna acestor locuri, atât de frumoase și sălbatice și verdele crud al naturii din luna mai. Avem niște locuri minunate, prea puțin puse în valoare din punct de vedere turistic și prea puțin apreciate de noi, cei foarte ocupați cu traiul stresant de la oraș. E bine să mai evadăm din când în când in natură, face foarte bine la condiția fizică și la sănătate.

Text / Foto: Dan Izvoreanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *