BUCOVINA Ultra Rocks – “Epopeea Zmeilor”

Amazing Bucovina”, “Felicitări”, “Extraordinar”, “vă asigur că a meritat fiecare clipă”, “concursul asta a dat cu noi de pământ”, “bine că nu m-a văzut mama pe ultima urcare...”, “Golgota Bucovinei”, “Felicităriii!!!!”… în ultimele câteva zile, comunitatea de alergători s-a reactivat. S-a terminat Bucovina Ultra Rocks și după cum ne-am așteptat “bubuie” netu’… Facebook, Instagram, Strava, sunt pline de fotografii, trasee și impresii. Cireașa de pe tort – cele peste 5.000 de fotografii încărcate de organizatori.

Toți ne-am dorit un concurs amplu și l-am avut! Organizatorii – Clubul Sportiv ACS Ultra Life Sport Club și Sport Management Events împreună cu partenerii lor, și aici doresc să amintesc în primul rând cele trei organizații Rotary Club – Rotary Club Rarău – Câmpulung Moldovenesc, Rotary Club Cetate Suceava și Rotary Club Transilvania Cluj Napoca, antreprenorii locali și autoritățile locale, împreună ne-au oferit un eveniment bine organizat, responsabil și atent administrat.

Și apoi, a venit Natura și a făcut totul extraordinar. Zmeii ca zmeii, dar Natură le-a pregăti o “arena” pe măsură. O “arena” atent aleasă, pregătită cu minuțiozitate. Astfel am avut diversitate, dificultate și în primul rând provocările pe care le-am așteptat de multă vreme.

Urcări lungi și abrupte, coborâri tehnice, urcări scurte și abrupte, coborari lungi, plat obositor și apoi… a venit Golgota – urcarea pe Runc, înainte de final, 400 metri diferență de nivel pe aproximativ 1,4 kilometri. Pentru cei care nu sunt familiarizați – greu tată greu. Și să nu uităm, era la final, acolo unde zmeii și zmeoaicele noastre mai avea în spate și “buzduganul”  kilometrilor acumulați până acolo. Și nu au fost puțini – proba regina Ultra Rocks a avut 110Km, 4 Summits 80 km, Lady’s Rocks 43 km, Rocky 29 km și Rumble Rock 15 k. 

Și să va mai spun ceva – organizatorii s-au hotărât asupra acestei urcări doar cu trei zile înainte de startul evenimentului. Nu erau suficiente urcările pe Rarău, Giumalău sau Pietrosul Bistriței. Nu era suficientă coborârea de aproximativ 10 kilometri de pe Pietrosul Bistriței, Nu! Trebuia să mai pună ceva, acolo la final, așa să ne bucurăm de Finish, să ne bucurăm că “am scăpat” de pe Golgota…

Dar pentru “Mama Natură” nu a fost suficient terenul… nu face lucrurile pe jumătate. A adus îmbunătățiri: întuneric (aici au intervenit și organizatorii), ceață, ploaie, vânt, grindină și soare, mult soare și mai ales a fost soare – la final. Așa, să nu uiți că urci pe Golgota!

Natura a pregătit “arena” pentru cei mai buni și au fost cei mai buni. Eu va recomand să urmăriți pagina de facebook și site-ul evenimentului așa de curioși, să vedeți pozele de la finish. A fost Zmeii și Zmeoaicele vs Arena. Te lupți cu tine în primul rând și apoi vine Natura și “da cu ține de pământ”. Așa… dacă te crezi Zmeu, să demonstrezi.

Ar fi fost păcat dacă acest spectacol se desfășura fără spectatori. Și aici au intrat pe rol organizatorii. Au fost aduși 12 fotografi și a fost implementată (pentru prima oară în România) platforma LiveTrail.

Pe mine m-a prins. M-am trezit la 04.00 dimineața să urmăresc concurenți (cursa regina de 110 km a început la ora 00.00). Am stat aproape de laptop și telefon până seară, până când au terminat și primele fete. Am putut vedea live evoluția tuturor sportivilor. Nu sunt eu foarte descurcăreț în ale “butonatului” dar chiar m-am descurcat. Simplu de utilizat și o perspectiva spectaculoasă a  desfășurării competițiilor. Și am avut ce să văd! Eu am urmărit concursul de 110 kilometri. O cursă ce a început la miezul nopții și a ținut peste 31 de ore. Sosirea unui domn de 72 de ani la finish (va dați seama – asta zmeu) a însemnat sfârșitul evenimentului. Ce bătălie! Și la fete și la băieți pentru locul 1 bătălia s-a purtat în trei. Au făcut spectacol!

La fete Ana Cristina Constantin, Alexandra Groza și Biborka Fazakas iar la băieți Robert Hajnal, Cristian Manole și Cătălin Șorecău au fost extraordinari. Pe mine m-au ținut lipit de ecran. La o cursa de anduranță să ai așa viteză, să ai așa răsturnări de situație… ce pot să spun: va mulțumesc pentru ceea ce ne-ați oferit!! La un moment dat între Robert Hajnal și Cristian Manole nu era o diferență mai mare de un minut, a condus Robert, a condus Cristian, a revenit Robert, s-au bătut până la final. Ce a putut fi în capul Alexandrei, când în ultimii kilometri, după ce alergase peste 100 de kilometri, accelerează și recuperează, față de primul loc, peste 20 de minute. Dar nu vreau să vă plictisesc! Datorită sportivilor și a organizatorilor eu am trăit foarte intens această cursă.

Cursele mai scurte au fost, și ele, extrem de spectaculoase. Din păcate, sunt bărbat și nu mă pot concentra bine decât pe un singur lucru. Eu am urmărit, în principal, cursa lungă. După cum va spuneam, în articolul anterior, au fost prezenți majoritatea dintre cei mai buni alergători montani. Au fost prezenți și au făcut spectacol!

Clasamentele și statisticile sunt importante dar eu nu vreau să le fac loc în acest articol. Dacă sunteți interesați de aceste date va invit să vizitați pagină și site-ul evenimentului. Puteți găsi toate informațiile dar și o mulțime de fotografii.

Ce mai pot să spun: sportivi obosiți dar mulțumiți, organizatori foarte munciți, spectatori lipiți de LiveTrail, multe multe poze… la anul suntem așteptați la o nouă ediție! Până atunci organizatorii Bucovina Ultra Rocks ne așteaptă cu noi provocări. Prima – o alergare în probabil cea mai bântuită pădure din lume – Pădurea Hoia Baciu din Cluj. Bineînțeles alergarea va fi una nocturnă.

Scris de: Vasile Cipcigan

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *