ProPark Adventure 2021. Experiență la superlativ

ProPark | OUTDOOR Magazine

Atenție! Avem o echipă în spatele nostru! Mă întorc și văd la 200 de metri, în urmă noastră, patru luminițe care înaintau încet dar sigur. Din ce în ce mai aproape de noi. Și a început nebunia… Eram la ProPark, una dintre cele mai grele curse de anduranță din România, eram după mai mult de 40 de ore de competiție, momentan pe locul 3 și se apropia o echipa, acum la câțiva kilometri de finish. Și a început nebunia! Toți cei  patru membrii ai echipei noastre: Andreea, Adi, Veze și subsemnatul, ne-am transformat într-un piston care a început să împingă eficient și în viteză bicicletele pe ultimele urcări. “Haide, Vasi”, “împinge”, “nu te da jos de pe ea”, “hai că poți”, “nu te uita în spate”, “haide, Vasi” sunt expresiile care se combinau frenetic cu pulsul accelerat și cu gâfâielile necontrolate. Împingeam un “monstru” de bicicletă (cred că era cea mai grea din concurs) și îmi doream să pot duce totul până la linia de finish, fără să încetinesc, fără să arăt în ce hal mă simțeam… Și ce era foarte tare – nu știam cât mai am până la finish așa că trăgeam și așteptăm să văd că gata, s-a terminat, suntem pe 3! Sincer nu îi doresc nimănui așa finish!  Dar mai aveam, împingeam, gâfâiam și îmi spuneam că “nu se poate…”. Până când a venit ultima coborâre…

44 de ore și 32 de minute, 226 kilometri și peste 6700m diferența de nivel. Sunt niște cifre care întră în componența CV-ului aventurii noastre din acest an, proiectului montan ProPark. Dar nu sunt cele mai importante elemente din acest CV. I-am spus proiect montan, pentru că pentru mine, ProPark, așa a fost și așa vor fi și următoarele evenimente de acest gen.

Organizatorii ProPark ți-au oferit o aventură completă. Bicicletă, alergare montană, caiac, orientare, tehnici de coborâre pe coarda, tehnici de prim ajutor, hiking, combinate cu cunoștințe temeinice despre zona montană, flora și fauna sunt doar ambalajul acestui eveniment. Surpriză din pachet, cadoul de sub fundiță sunt oamenii care participa sunt coechipierii.

Veze spunea într-o postare că am fost ca într-o familie, așa cu de toate. Echipa Cheile Turzii a fost o familie “asumată” pentru 44 de ore și 32 de minute. L-am avut pe Veze, părintele atent la toate, “stâlpul” și când spun acest lucru nu exagerez. Proiectul nostru ProPark a început cu câteva luni înainte de competiția efectivă și Veze a avut răbdarea să ne consilieze pe toți în acesta pregătire. În cursa a fost tot timpul atent la noi, încercând să ne cunoască, să ne scoată în evidență tot ce avem mai bun și să ne ajute acolo unde trebuie. Credeți-mă a avut cel mai greu rol dintre noi. 

Am avut-o pe Andreea, sora mai mică. Zburdalnică, voioasă dar foarte serioasă în ceea ce face. Știți, genul de sora la care totul îi iasă așa cum vrea, talentată la toate. Când o vedeam cum trece pe lângă mine cu bicicletă, fără să arate vreo fărâmă de oboseală. Și ce poftă de mâncare avea! Mi-aș fi dorit eu în ultimele ore să fiu așa.

Adi, clar fratele mai mare. Foarte puternic, foarte determinat, vreau să repet “foarte puternic”, exact ceea ce are nevoie o familie atunci când da de greu. Dacă ați citit Cireșarii (dacă nu, vă rog să citiți) atunci Adi să știți că aduce a Ursu. Parcă s-a născut pe munte și este făcut pentru a concura la genul acesta de competiții. O singură dată în aproape două zile de cursa non-stop a avut nevoie de o aspirina. 

Și subsemnatul. Fratele mai neîndemânatic al familiei. Greoi, nesigur în unele momente, cu probleme stomacale dar hotărât să se ridice la nivelul familiei din care face parte – “echipa Cheile Turzii”.

Împreună am făcut o treaba tare bună. Am reușit să finalizăm o competiție foarte dificilă. Propark Adventure nu este o competiție pe care o termină toți cei care se înscriu. Nu este doar despre calitățile fizice ale participanților. Este foarte mult despre Echipa și gestionarea momentelor critice. Noi am avut și momente bune dar și momente mai puțin bune. Important a fost faptul că am reușit să le depășim pe cele rele și să ne ancorăm în cele bune. 

Dar haideți, pentru cei mai sportivi, să vă spun și ceva cifre:

ProPark | OUTDOOR Magazine

Propark Adventure s-a desfășurat pentru noi pe un traseu de 226km cu o diferența de nivel pozitivă de peste 6700 metri în zona Munților Făgăraș cu Start și Finish în comună Nucșoară – Argeș. Am parcurs acest traseu în 44 ore și 32 de minute. Nu am dormit deloc. Aa, să nu mint… Am ațipit cu Adi, puțin, atunci când colegii noștri au avut de rezolvat necesități fiziologice. Nu am făcut o pauză mai mare de 40 minute. Am trecut prin 10 puncte de control și  am rezolvat probele surpriză cu doar o singură penalizare (vină mea-300 metri alergați suplimentar). Ne-am dat cu bicicletă 136 km,  cu caiacul 13 km și am alergat (câteodată) 77km. Pentru mine a fost cea mai TARE treaba pe care am făcut-o în ceea ce privește participările mele la competiții de anduranță. 

Ce este fain la Propark Adventure este faptul că ești provocat și intelectual. În primul rând acest eveniment este și unul educativ. Organizatorii doresc să promoveze protecția naturii și să promoveze parcurile și rezervațiile naturale din țară nostra. Așa că, pe lângă pregătirea fizică, a trebuit să învățăm (nu exagerez) despre rezervații, zone protejate, fauna, flora și legislație. Anul acesta concurenți s-au “transformat” în Rangeri și a trebuit să îndrumăm “turiștii” pe traseele turistice din Făgăraș, să găsim plante și să prelevam probe non-invasive de ADN de la carnivorele mari și a speciilor pradă.

Deci, dacă dorești o competiție super complexă care să te țină ocupat ceva vreme și care să te incite la maxim atunci să știi că Propark Adventure este mai mult decât te aștepți.

Ce echipament am folosit, ce am mâncat, ce am băut?! Aceste lucruri le voi prezența în câteva filmulețe. Cât de repede, doar să îmi revin puțin. Oricum vreau să mulțumesc colegilor mei de la publicația Ski&Outdoor Magazine și celor de la NorthFinder pentru echipamentele de bicicletă și alergat. Super calitate! Vreau să mulțumesc lui Tată Vlad pentru batoanele extraordinare. Bune, bune la gust, foarte hrănitoare (în ultimele ore eu doar Tată Vlad am putut mânca) și cu un ambalaj gândit să poată fi desfăcut și de cicliști grăbiți.

ProPark | OUTDOOR Magazine

Și acum să revenim la începutul textului. Vă spuneam că împingeam, gâfâiam și îmi spuneam că  “nu se poate” Eram pe ultimii kilometri, eram pe trei și ne ajungea din urmă echipa de pe patru. Și a urmat ultima coborâre. Patru dimineața, șoseaua goală doar două echipe de cicliști  care goneau spre finish. Cine ne-ar fi văzut nu ar fi zis că avem peste 40 de ore de cursa. Așa de tare i-am dat la coborâre încât am trecut de intersecția cu finish-ul. Noroc cu Adi din spate care  mă strigă și îmi arată bannerul cu Făgăraș Fest. Rapid înapoi și în sfârșit trecem toți patru linia de finish. Și suntem pe 3! Suntem pe podium! La una dintre cele mai grele curse din România suntem pe podium! 

Vreau să le mulțumesc Andreei, lui Adi și lui Veze pentru că am reușit acest lucru.

Scris de: Vasile Cipcigan

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *