Interviu cu Dorian Lungu

De vorbă cu președintele Asociaţiei Gastro Local despre turism sustenabil, dezvoltare locală și mâncare bună de te lingi pe degete.

Dacă ajungeţi pentru o tură de hiking, de biking sau pentru orice activitate outdoor în județul Braşov, sau pur și simplu dacă treceți prin zonă, neapărat trebuie să mâncaţi ceva într-un Punct Gastro Local. PGL-urile sunt puncte de alimentație turistică de tip familial, care oferă preparate alimentare specifice zonei din care fac parte. Totul este proaspăt, local, autentic şi foarte gustos. După un prânz absolut senzațional, din Acela de povestit nepoților, l-am cunoscut și pe Dorian Lungu, preşedintele asociaţiei Gastro Local, un program de tip rețea de nivel național care se bazează exclusiv pe înființarea Punctelor Gastronomice Locale.

Andrei Huțanu: Cum s-a născut acest proiect și care este conceptul din spatele lui?

Dorian Lungu: Gastro Local a luat fiinţă în urmă cu aproape 3 ani, în comuna Vama Buzăului. Ei nu aveau restaurante: era staţiune turistică şi veneau oamenii, dar nu aveau ce să mănânce. Au apărut aceste puncte gastronomice locale: la început au fost 4 şi s-au deschis tot mai multe, iar acum sunt 21. Am făcut un parteneriat cu Consiliul Judeţean Braşov să extindem această reţea, dar deja avem cerinţe din mai multe judeţe de a prelua acest concept, care este unul foarte simplu. Fie că eşti în trecere, te-ai dat cu bicicleta sau vrei să ieşi în natură, ai nevoie să mănânci undeva: să mănânci sănătos, cu un preţ decent, corect şi la timp. Suni înainte şi spui: „Suntem 4 persoane, ce meniu aveţi?” În orice punct vei găsi ciorbă, felul 2, desert, apă, acestea sunt în meniu; dacă vrei cafea sau tutun, pe acestea le plăteşti separat.

 AH: Toate meniurile au acelaşi preţ?

DL: În Vama Buzăului da, orice meniu este 60 de lei pentru adulţi şi 30 de lei pentru copii. În rest însă fiecare punct Gastro Local îşi stabileşte preţul meniului.

 AH: Ce trebuie să facă cineva care vrea să facă parte din reţea?

DL: Trebuie în primul rând să se autorizeze la Direcţia Sanitar-Veterinară a judeţului din care face parte. Noi le facem o vizită şi verificăm condiţiile, trebuie să ai minim 70-75% din ingrediente de producţie locală. După ce semnăm contractul, noi facem tot posibilul să le aducem un număr cât mai mare de clienţi. Dar aici este cheia: vrem să ne asigurăm că şi peste un an sau doi, şi cu un număr de vizitatori în creştere, regulile stabilite la început vor fi respectate. Comunitatea se încheagă foarte uşor: avem exemple deja, în care dacă cineva are nevoie de pâine, o ia de la altcineva din sat, care face pe vatră; nu mai vinzi laptele la cooperativă, ci faci brânză, pe care o vinzi unui punct Gastro Local, ceea ce te îndeamnă să mai creşti o vacă în gospodărie. S-a discutat inclusiv beneficiul în problema copiilor care pleacă din sat; dar dacă le dai condiţii, dacă îi laşi să câştige un ban în mediul lor, atunci poate nu vor mai pleca.

AH: Spune-ne câteva cuvinte și despre tine. Și cum ai ajuns președinte al Gastro Local?

DL: Sunt un tip „always in construction”.  Nu vreau să par inteligent că o spun în engleză, dar traducerea sună tare rău în românește, cu progres și construcție în compoziție.

De-a lungul celor aproape 49 de ani de viață am învățat multe și decât să consemnez aici aspecte din CV-ul meu, o să vă relatez o întâmplare care m-a marcat și care mă definește.

În clasa a 5-a, eram la ora de desen, făceam ore după amiază și profesorul titular avea bunul obicei de a ne permite ca în ora lui să îi punem întrebări anonime pe bilețele, pe care apoi le strângea și la unele dintre ele chiar ne răspundea. Fiind pasionat de literatura science fiction, l-am întrebat dacă crede că suntem singuri în Univers și dacă există civilizații extraterestre. Deh, curiozități de copil în era comunistă și fără internet… S-a nimerit să citească bilețelul meu și a spus că cine a pus întrebarea în cauză, să rămână după ore dacă vrea să afle răspunsul. L-am așteptat și m-a dus pe blocul turn din apropiere, m-a urcat pe terasă, după ce l-a deranjat pe administrator să ne deschidă drumul către acoperiș. Mi-a arătat orașul și m-a întrebat ce văd, până unde văd. Era întuneric deja, fiind iarna după ora 17, ne-am dat jos și ne-am urcat în tramvai până am ajuns la locul unde cuprinsesem eu detalii cu vederea. Ne-am urcat și acolo pe un bloc înalt și mi-a spus: „…vezi tu, dacă te urci tot așa mai departe pe următorul bloc, o să vezi și mai departe și tot așa, o să cunoști și-o să vezi mai multe și cine știe, într-o zi poate o să realizezi că nu suntem singuri în Univers.”

Asta fac de atunci. Mă cațăr pe următorul bloc în căutare de extratereștrii.

Președinte Gastro Local am ajuns pentru că mi-am propus să fac din Gastro Local, cea mai importantă și calitativă rețea gastronomică rurală din România. Le-am spus asta celor cu care am început acest proiect, ei au avut încredere în mine și pe principiul, “e ideea ta, acum fă-o!”, m-am pus pe treabă.

AH: Cum vezi mișcarea Gastro Local din Romania peste 5 ani?

DL: Gastro Local este un proces de evoluție permanentă, reglat de cerere și ofertă. Consider că în următorii ani de zile, din ce în ce mai multă lume se va întoarce la valorile tradiționale gastronomice, măcar atunci când le permite timpul și bugetul. Aproape toți vrem să mâncăm sănătos, gustos, în siguranță. Dar oare avem unde? Avem când?

Cred că rețeaua Gastro Local va fi una de referință pentru turiștii sau cei care tranzitează mediul rural. Locațiile ei vor fi din ce în ce mai căutate, iar ea se va dezvolta normal, organic, atât cât o va cere piața și atât cât va fi măcar lăsată liber, dacă nu încurajată din punct de vedere legislativ, la nivel național. Aducerea la suprafață și reinventarea tradițiilor gastronomice locale, constituie fără doar și poate unul dintre motoarele turismului românesc și totodată un argument de valorizare și dezvoltare sustenabilă a vieții rurale.

Interviu realizat de: Andrei Huțanu