Odată cu venirea primăverii, tot mai mulți împătimiți ai sporturilor outdoor de vară își reiau activitatea, așa că am profitat de vremea bună și am zis să încercăm traseul de via ferrata din Cheile Cuților inaugurat în anul 2021.
Accesul către zonă se face cel mai ușor din drumul E60, apoi prin cunoscutele sate Bratca, Șuncuiuș, peisajul fiind unul pitoresc, o adevărată plăcere pentru orice șofer.
Cheile Cuților sunt mai puțin populate în comparație cu Cheile Turzii, accesul se face printre casele sătenilor din comuna Roșia și se urmează cursul pârâului pentru a intra în zona cheilor. Pe lângă casele specifice zonei rurale și sătenii care vând ouă, lactate și legume, își mai face apariția câte o cabană, semn că turismul are potențial în zonă.
Recent, traseul din Cheile Cuților a fost îmbunătățit, fiind construite mai multe podețe pentru a traversa pârâul care străbate zona. Peisajul din zona cheilor este unul de basm: flori proaspăt înflorite, susurul apei care străbate cheile, copacii care și-au luat veșmintele de primăvară și stâncile neatinse de ani de zile. După 10 minute de parcurs cheile, se ajunge la traseul de via ferrata care începe timid pe versantul stâng, dar continuarea este puțin mai palpitantă.
Traseul de via ferrata este unul de dificultate B și are două variante: una pentru începători și alta pentru avansați, punctul culminant al traseului fiind podul indian situat la câteva zeci de metri deasupra solului. Echipamentul obligatoriu este format din cască, ham, lonjă prevăzută cu 2 carabine, mănuși și anou pentru momentele în care dorim o pauză pe timpul traversării zonei.
Urcarea se face destul de lejer pe versantul stâng, urmând ca mai apoi să se ajungă pe podul indian – unul dintre cele mai tehnice puncte ale traseului și care leagă cei doi versanți ai Cheilor Cuților. Deși a fost a doua oară pentru mine pe acest traseu, emoțiile nu au întârziat să apară pe podul indian. Pot spune că mi-au trecut unele momente din viață prin fața ochilor, dar am trecut și eu cu succes podul, privind cât mai rar în jos.
După traversarea podului indian și o mică pauză de respiro, am urcat pe versantul drept unde diferența de nivel maximă este de 70 m și peisajul pe măsură. Durata traseului a fost în total de 40 minute – maxim o oră cu pauze, dar pot spune că adrenalina din corp a fost la cote maxime.
Ziua de via ferrata nu se putea termina mai bine decât cu un prânz câmpenesc în poiana de la finalul traseului, iar caprele sătenilor veneau curioase spre noi în speranța că vor degusta și ele din bucatele aduse.
Întoarcerea spre sat este marcată prin pădure și un mic stop l-am făcut la punctul de Belvedere Stancu Mic, unde panorama este minunată, iar recent a fost amenajat un panou cu punctele de atracție din valea respectivă.
Per total, recomand traseul de via ferrata ca o activitate de jumătate de zi, plină de adrenalină, cu o pauză de masă în natură, și consider că s-ar putea lega o zi de cățărare în Șuncuiuș, Vadu Crișului sau chiar Arieșeni.
Scris de: Raul Buzilă
Foto: Raul Buzilă
Ski&Outdoor Magazine este un proiect independent, care nu aparține niciunui trust și care se finanțează doar prin eforturi proprii, iar spațiile de publicitate sunt limitate.
Dacă îți place proiectul nostru și împărtășești aceleași valori, poți contribui și tu.
Susțin Ski&Outdoor Magazine
