O zi la serviciu: cu bicicleta prin și pe lângă Poiana Brașov

Cea mai cunoscută stațiune de schi din țară, Poiana Brașov, își propune să devină o destinație pentru toate sezoanele, așa că noile trasee de Mountain Bike ce urmează a fi inaugurate în zonă sunt o alegere excelentă pe timp de vară.

Curioși să explorăm Poiana și ale sale trasee de MTB, ne-am trezit cum s-ar zice cu „noaptea-n cap” și-am luat-o către Brașov, dornici de a pedala pe pantele Postăvarului.

Cafea și service

Odată ajunși la Brașov, am fost așteptați de ghidul nostru, Maxi Munteanu, o legendă locală (și nu doar locală) a mountain bike-ului, care a participat activ la crearea traseelor din Poiană. Întâlnirea a avut loc într-un loc pitoresc pentru bicicliști: cafeneaua Manna Manna, cunoscută pentru al său mic dejun care te energizează înaintea unei zile de pedalat și care funcționează în aceeași curte cu un service de biciclete. Personal, mi se pare o idee bună: ce modalitate mai bună de a aștepta bicicleta de la reparat decât cu o cafea și cu poveștile de rigoare cu alți bicicliști pasionați?

Savurând o cafeluță, am făcut planul pentru cele două zile: prima zi – downhill de la Postăvaru la vale și cea de-a doua zi o tură de XCO prin împrejurimile Poienii.

Urcarea am făcut-o cu autobuzul luat din Livada Poștei – aproape de centrul orașului, care este dotat cu remorcă pentru biciclete. De curând, administrația brașoveană a pus la îndemâna turiștilor această facilitate pentru a ajunge mai ușor în Poiană cu bicicleta. Costă doar 4 lei pe sens și oprirea se face în parcarea principală din stațiune. Prima plecare are loc dimineața la 8 și ultima este la ora 23:00, astfel că accesul nu mai este o problemă în tot timpul anului.

Red Line și Blue Line

Ajunși la baza Masivului Postăvarul, am decis să luăm telecabina Kanzel pentru a urca spre traseele pe care urma să le parcurgem. Vremea, însă, nu era de acord cu noi: o ploaie torențială s-a pornit fix când urcam și vizibilitatea a coborât sub 100 m din cauza ceții. Vorba lui Maxi: „nu există vreme proastă, ci doar echipament neadecvat”.

Eh, bicicleta mea nu era întocmai de acord cu spusele lui, dar mi-am luat inima în dinți și, pe o ceață pe care o puteai tăia cu cuțitul, am coborât de la Kanzel spre telegondola Ana, de unde încep traseele de Dowhnill. Repet: la data scrierii acestui articol nici un traseu din Bike park nu era, oficial, deschis, deci vă îndemn să le descoperiți și voi, doar după anunțul oficial privind deschiderea lor. Cei mai teribiliști le pot încerca, dar riscul este asumat de cel care coboară pe acolo, personal nu recomand.

Pot spune cu mâna pe inimă că Maxi este un adevărat guru al Poienii, am rămas uimit de cât de bine știe traseele din zonă și de încrederea cu care ne explica traseele pe care urma să le facem. Aceste lucruri îmi dădeau și mie, un începător al downhilului, mai mult curaj pentru coborârile care vor urma.

Am ales să coborâm pe Red Line și Blue Line și ne-am făcut încălzirea până la cabana SKV Postăvaru, unde am oprit pentru tradiționalul salam de biscuiți și pentru a îndepărta noroiul adunat pe biciclete.

Trasee de vis

Când este vreme senină, cabana Postăvaru este un loc de unde se poate vedea panorama Bucegilor și creasta Pietrei Craiului, unii dintre cei mai frumoși munți din țară, după părerea mea.

De la cabană am luat-o la vale spre zona lacului de acumulare, fiind bucuroși că ploaia s-a mai oprit și grăbiți să ținem pasul cu al nostru ghid, care zburda pe traseele de coborâre. Pauzele dintre coborâri erau necesare, pentru a ne trage sufletul și, bineînțeles, pentru a asculta indicațiile ghidului și povești locale. Am ales să nu coborâm spre Sulinar, deoarece nu voiam să „deranjăm” ursoaica cu pui care veghează zona respectivă pe timp de vară. Traseele au continuat până la intersecția pârtiei Lupului cu Drumul Roșu, de unde am dat o tură la liber până la baza gondolei Ana.

O zi plină pentru mine și colegul Iancu, în care am avut parte de trasee de vis și un ghid local pe măsură. Și cum credeți că se poate încheia cel mai bine o zi de biciclete? Ei bine, mai întâi cu spălatul și întreținerea bicicletei, iar mai apoi cu o masă copioasă și o bere rece în centrul Brașovului, unde evident, am ajuns cu „Express-ul” Brașov – Poiană.

Traseu de Cross Country

Cea de-a doua zi, a fost mult mai mai chill din punct de vedere al adrenalinei, dar mai spectaculoasă pe partea de peisaje. Alegerea a fost un traseu de Cross Country de aproximativ 15 km: zona gondolei Ana – Poiana Mică – zona de echitație – stâna Turistică – valea Sticlăriei – Poiana Aviatorilor și retur către Poiana Mică. Am avut parte de toate senzațiile: urcări pe cinste în care ceasurile noastre ne ziceau să luăm o pauză, coborâri pe drumuri forestiere, pietre sau crengi și, cel mai important, peisaje de vis către Postăvaru, Piatra Craiului și Bucegi.Vorba lui Maxi: „Un traseu pe care-l poate face aproape orice biciclist, o încălzire bună la pas ușor!”. Cred că traseul de XCO a fost cel mai bun mod de a încheia aventura în Poiană cu zâmbetul pe buze după o experiență faină!

Ca o concluzie, eu și Iancu am rămas impresionați de importanța pe care o dau brașovenii ciclismului, se remarcă aici o adevărată cultură a acestui sport și, personal, cred că are toate șansele să se dezvolte această ramură în zonă și să devină o destinație pe tot timpul anului!

Text și foto: Raul Buzilă