Lecțiile de smerenie și simplitate învățate pe munte

Vlad Capusan | Outdoor Magazine

Am început să escaladez primele trasee în Cheile Turzii, iar imensitatea pereților m-a fascinat încă din prima zi, deși eram doar un mic copil fără experiență și cu un ham făcut din curele de mașină. Bucuria fiecărui traseu parcurs, adrenalina, frica și curiozitatea de a ajunge mai sus, pe un traseu mai greu, au fost o continuă provocare ce m-a ajutat să înțeleg mai bine care îmi sunt limitele.

Am fost întotdeauna cel mai mic din gașca mea, încercând să mă lipesc de cei mai în vârstă care păreau că au multă experiență și  știu ce fac. Uneori a fost așa, alteori nu. Probabil aici, aproape de casă, am învățat că cel mai important lucru nu este înălțimea vârfului, ci mai degrabă Aventura pe care o ai în ascensiunea spre vârf. 

Vlad Capusan | Outdoor Magazine

În prima mea expediție în Himalaya, pe vârful Kusum Kanguru, am înțeles importanța echipei. Cu toate că am ajuns singur pe vârf, pot spune și azi că le datorez în totalitate ascensiunea colegilor mei care m-au susținut pas cu pas în acea expediție. Câteodată rețeta succesului nu ține doar de noi.

Câțiva ani mai târziu m-am întâlnit cu Zsolt, de la care am învățat ce înseamnă pasiunea și determinarea totală când vine vorba de alpinismul tehnic, iar împreună ne-am alimentat motivația în anii care au urmat. Am învățat enorm de la el, am văzut bunătate, smerenie și modestie în fiecare aventură trăită împreună.

Îmi aduc aminte prima ascensiune alături de Zsolt, pe vârful Cholatse, după o ascensiune de 5 zile grele. Pe vârf am împărțit ultima bucățică de ciocolată învelită într-o hârtie de ziar, pe care am savurat-o pe deplin, fiind cea mai bună ciocolată pe care am gustat-o vreodată. Am învățat atunci că cele mai valoroase clipe sunt compuse din lucruri simple, fără nume.

Vlad Capusan | Outdoor Magazine

Să mergi într-o expediție alături de un partener e ca o căsnicie pe termen scurt, probabil chiar mai intensă decât una reală. E nevoie de o încredere indubitabilă până în cele mai simple lucruri, iar experiența trăită împreună creează o prietenie pe viață. E mult mai greu să fii un om bun decât un alpinist bun.

În 2016, alături de Zsolt, am fost primii oameni care au ajuns pe vârful Peak 5, un vârf virgin de peste 6400m din Himalaya. A fost împlinirea unui vis. Am aflat ulterior că mai multe expediții au încercat acest vârf înaintea noastră. Nu cred că am fost mai bine pregătiți și nici nu am avut condițiile perfecte, în schimb cred că încrederea și sinergia dintre noi au fost esențiale. E ceva magic și sinistru să intri în necunoscut, dar, pe de altă parte, deosebit de atrăgător.

Nu m-am considerat niciodată un sportiv de performanță, dar cu anii am avut șansa să fiu sponsorizat și să învăț cât de mult înseamnă pentru un sponsor să fie parte din echipă, contribuind la succesul expediției. Cu toate astea, mi-am propus să nu fiu presat în niciun fel de angajamentele pe care le aveam de acasă, acesta fiind un adevărat pericol, acolo sus.

Deși aducătoare de satisfacții și împliniri, explorarea și alpinismul înseamnă de multe ori suferință și riscuri asumate, pe care uneori  le poți evalua, iar alteori nu. În repetate rânduri am simțit că trișez când mi-am asumat riscuri doar cu scopul de a căuta semnificație și apreciere. Viața e tranzitorie și fiecare zi e un dar de la Dumnezeu. Anul trecut, pierderea lui Zsolt m-a afectat profund, dar mi-am dat seama că această tragedie e finalul unei călătorii și începutul altei călătorii. Nu putem trăi cu frica de moarte și nici nu îmi doresc ca asta să mă influențeze. Cred în continuare că trebuie să ieșim din zona de confort pentru a trăi cu adevărat. Încerc mereu să procesez  experiențele negative, să mă concentrez pe cele pozitive și să învăț din ambele. Majoritatea lecțiilor învățate pe munte le-am aplicat și în antreprenoriat, iar rețeta e întotdeauna aceeași.

Ceea ce m-a învățat alpinismul nu e despre munte, ci despre  lucrurile mici care creează momentele mari. Pandemia și izolarea ne-au adus din nou aminte cât de importante sunt relațiile interumane, familia, prietenii și colegii. Călătoria noastră e una efemeră și trebuie să o apreciem în fiecare zi alături de oamenii din jurul nostru.

Vlad Capusan | Outdoor Magazine

Scris de: Vlad Căpușan

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *